De ce s-au născut românii deprimaţi

Am petrecut, în interes de serviciu, o saptămână alături de un grup de americani. Nimic nou sub soare.

S-au infiripat veşnicele discuţii: moştenirea comunistă, corupţia, dezvoltarea, NATO, UE, FMI, discriminarea, Micul Paris, mici şi bere, papanaşi,Cismigiu...etc

Întrebată de ce Românii nu zâmbesc prea des şi de ce sunt aşa de fatalişti, am avut două răspunsuri insipirate. Pe măsură ce mă gândesc mai mult cred că am găsit explicaţiile cele mai corecte:

1. Românii nu au dinţi şi de aceea se feresc să zâmbească. Vă provoc să cercetaţi cu atenţie problema asta şi o să observaţi că până şi cei tineri au măcar câte un dinte lipsă, dinţi galbeni, tartru cât cuprinde... Despre cei trecuţi peste 50 de ani nu mai vorbesc.

2. Mioriţa. Da, citiţi corect, Mioriţa este vinovată de fatalismul românilor. Unde mai pomeneşti în literatură sau în religie mentalitatea asta de acceptare dezarmată în faţa destinului? Preotul spune să te căieşti, să fii umil şi să-ţi accepti destinul. Aşa face şi ciobanul nostru, deşi mioriţa îi vorbeşte în vis şi îl previne, el alege să NU facă nimic. Americanii îmi explicau că ei sunt învăţaţi de mici să fie proactivi, că până şi la slujba de la biserică li se spune că Dumnezeu îi îndeamnă să se ajute şi singuri.