vineri, 13 martie 2009

În inima capitalei, colţ cu Bucureştiul istoric.

Am ajuns ieri, întâmplător , printre miile de drumuri pe care trebuie să le străbat zilnic, la o instituţie importantă, o organizaţie ce luptă pentru drepturile omului.

Sediul este ultra central, la 5 minute de Muzeul Naţional de Istorie, de Lipscani, de Carul cu Bere şi Biserica Stavreopoleos, vizavi de Cecul Mare…. Ce să mai zicem, în zona reperelor noastre şi a turiştilor străini ce ne vizitează capitala!

Un drum şerpuit şi provocator, pentru încălţămintea fină de primăvară, curge lin. Din loc în loc piatra cubică mai lipseşte. Atenţie la capcane!

Undeva pe dreapta, într-o curte întortocheată, se iţesc semeţe două perechi de case. O gospodină zeloasă, echipată eroic în colanţi tip iţar, 3 rânduri de pulovere şi fes asortat, bate cu nădejde un covor multicolor. Rotocoale de praf se înalţă la cer. Covorul atârnă într-o rână pe un bătător improvizat dintr-o sârmă legată de o uşă şi de un burlan de scurgere a apei.

Mă postez cuminte la uşa organizaţiei cu pricina şi privesc cu umire la activitatea casnică susţinută. Gospodina mă măsoară chiorâş de sus până jos şi se reapucă temeinic de treabă.

O muzică cu influenţe orientale inundă aerul, o fetiţă târăşte agale o găleată de gunoi, peste drum de case, la un birt de mahala bucureşteană de secol 19, se adapă grupuri grupuri de bărbaţi osteniţi de tumultul zilei.

Pitoresc! Foarte pitoresc centrul ăsta istoric al capitalei!