I am in denial

Universul a luat-o la vale, ţara se ridică în picioare, elevii tropăie a protest, locurile de muncă au intrat la apă, angajatorii au primit apă la moară iar angajaţii nu ştiu dacă au bani ca să moară.

Şi totuşi, mie îmi miroase a primăvara. La ora 5 dimineaţa păsărelele cântă la fereastra mea larg deschisă. Frunzele copacilor mi-au îngropat fereastra şi vecinii de vizavi nu se mai zgâiesc la mine. Păşesc uşoară în fuste de vară, mă rotesc, halei-hap, şi rostuiesc o mie de trebuşoare până la apariţia lunii.

În tramvai îmi zâmbesc bluze înflorate, la tarabe florile şi fructele cântă şi încântă, şepcuţe şi pălării au invadat strada, iar eu croşetez planuri mii.

Nu mi-am pierdut minţile! Doar că nu mă mai uit la TV dar nici în portofel. Promit că o să învăţ să trăiesc cu necesarul minim şi o să supravieţuiesc.

4 ani, 4 torturi

tortul numarul 4 la petrecerea de la Mc Donalds.



Tortul numarul 3 la taierea motului.

tortul numarul 2 la petrecerea de acasa.

tortul numarul 1 la gradinita.

Desi e criza economica si sotul meu este somer de 3 luni, am decis ca 4 ani inseamna o victorie ce trebuie sarbatorita cum se cuvine. E prima aniversare a lui Emi si am vrut sa recuperez toti anii in care nu a avut un tort in care sa sufle.

S-ar putea ca totul sa fie doar in inima mea. Dar daca inimile se repara cu tort, atunci a mea e pe drumul cel bun.

Emi a invatat ca de ziua ta "fufi" in tort, primesti cadouri, prietenii vin la petrecere, esti cea mai importanta persoana din casa si din clasa.

Pentru lectia asta toata saptamana trecuta am decretat-o "ziua lui Emi". Saptamana a inceput cu petreceri marti, chiar de ziua lui, si s-a incheiat duminica.

La multi ani iubirea mea!

Cu dragoste,
Mami