miercuri, 8 iulie 2009

I am fine, thank you!

De câte ori nu am fost întrebată în viaţa asta ce mai fac?!

Când eram mai tânără şi pletele-mi zburau în vânt, mă opream şi depănam pe nerăsuflate câte şi mai câte minunăţii şi grozăvii din viaţa mea.

Mai târziu, pe meleag britanic, am înţeles că nu e elegant să te iei în serios cu răspunsul ăsta. În fapt, oamenii vor să afle mereu doar că eşti bine.

Oricare alt răspuns îi pune serios în încurcătură, îi plictiseşte, le mănânca timpul şi uneori îi obligă la reacţii.

Românul are mereu idei şi mai ales sfaturi. În cazul sfaturilor s-ar putea să-ţi blestemi tu soarta şi să regreţi demersul.

De aceea, eu astăzi şi mâine spun cu hotărâre:"I am fine, thank you!"

4 comentarii:

  1. E tare bine, ca esti bine!!! Si eu aveam uneori tendinta de a "raporta" complet ultimele evenimente din viata mea, la asa o intrebare...

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar uneori, spunand simplu "Sunt bine, multumesc", ajungi la un moment de tacere stanjenitoare, in care se descopera ca nu aveti nimic sa va impartasiti, ca nu va bucura momentul revederii si ca era mai bine daca te prefaceai de la inceput ca te grabesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Grădinar croitor de vise, nu mai raportez de mult pentru că am abosit să dau explicaţiile de rigoare de după fiecare afirmaţie. "Sunt cam obosita". Cum asa, dar ce s-a intamplat?"
    "Ma simt cam rau. Dar ce ai?" Stiu ca toate astea vin cu bune intentii dar e asa de obositor!

    RăspundețiȘtergere
  4. Black Bitch daca nu ai nimic de impartasit, atunci nu aisi gata. Dar cu prietenii buni nu sunt niciodata taceri stanjenitoare. Eu,cel putin, nu am simtit asta.

    RăspundețiȘtergere