"S-aştept?"

"S-aştept sa vie viaţa cu coşurile pline
Şi să-mi aştearnă daruri din zări până la mine?


S-aştept în noaptea goală s-aud suind un pas
De prieten fără nume, străin şi fără glas?


Cu aripi adormite în dimineaţa lunii
S-aştept să mi se-ntoarcă în streaşină lăstunii?


S-aştept poate-amintirea să-şi mai incerce cheia
La poarta dintre dafini, s-aştept cumva scânteia
Luminilor pierdute în pulbere şi scrum?


La mine nu mai urcă de-a dreptul nici un drum;
De-abia o cărăruie, o dâră ca de fum.

Nu intră nici-o uşă, n-am prag, n-am pălimar,
doar stelele se-ngână cu noaptea-ntr-un arţar.


Ce să aştept să vie şi ce să înţeleg,
Când peste mine timpul se prăbuşeşte-ntreg?"

Tudor Arghezi