joi, 24 septembrie 2009

Mi-s frumoasă!

Nu, nu m-am trezit de dimineaţă să-mi spun în oglindă ce minunată sunt. Nu, nu mă iubesc, mai deloc aş spune, şi nu îmi îngrijesc cu sfinţenie fiecare bucăţică de piele.

Îmi place să-mi aud soţul spunându-mi , cât de des posibil, că sunt frumoasă, că am o faţă de copil, dar asta e aşa, ca de la sine înţeles, parte din job description-ul de soţ.

Când fetele, prietenuţele mele, îmi spun că am o faţă frumoasă, că nu am riduri şi coşuri, că nu-mi arăt vârsta, mi se pare că e un compliment- frumos ca între fete.

Când merg la coafor urăsc să mă văd în oglindă despuiată de toate firele mele de păr, cam rare ce-I drept, ude, şi date pe spate, în incercarea de a retuşa forma feţei cu cea mai trendy tunsoare. Atunci mi se iţesc obraznice fălcuţele bucălate, ochii prea mici şi rotunzi, nasul prea mare, urechile pitici, aproape invizibile…

Şi totuşi!

De dimineaţă m-a primit Pericle (v-am mai scris aici despre el) la ora 7. E ocupat Pericle, ce ştiţi voi, toată populaţia Bucureştiului l-a asaltat.

Vopsit, tuns şi frezat! Şi repede Pericle că mai aşteaptă şi alte fete la rând iar eu trebuie să ajung la scârbici.

Pericle s-a conformat! Iar eu, cu vopseaua în cap şi părul lipit de scalp, m-am analizat în oglindă.

Faţa netedă! Mm, e bine. Ce-I drept şi fondul de ten brand-uit face minuni. Ochii mici şi rotunzi , ca două margele, au pleoapa bine colorată, rimelul e bine aplicat. Nu, nu e rău deloc. Buzele cărnoase şi vopsite de la natură şed şi ele la locul lor. Urechile pitici stau ascunse sub buclele magice create de Pericle.

Hai mă că mi-s frumoasă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu