Dragul meu, îţi scriu din trecut spre viitor.
Astăzi, în ziua nunţii tale, nu am alt dar decât viaţa noastră. Am visat şi dorit ce-i mai bun pentru tine. Am făcut, poate, toate greşelile mamelor zeloase, prea protective.
Te-am copleşit cu atenţia mea, te-am izolat uneori cu dragostea mea, te-am plictisit alteori cu fricile mele...
Pe mine nici o mamă de baiat nu m-a plăcut. Deşi mi-am jurat că am să procedez altfel, mă tem să nu mă fi transformat în coşmarurile mele.
Şi dacă astăzi, matur fiind, poţi să mă ierţi, promit să fiu gata să o iau de la capăt.
Postări
Draga mea, nu pot pleca de la tine dupa ce am citit postul acesta si cel anterior fara sa iti las un gand bun, asa cum pot si eu, de departe.
RăspundețiȘtergereAmalia, iti multumesc frumos!
RăspundețiȘtergereEl este Emi??
RăspundețiȘtergereEl este.
RăspundețiȘtergereGata asteptarea, Emi a ajuns in sfarsit ACASA?
RăspundețiȘtergereO, nu, nu e acasa inca.
RăspundețiȘtergereAm sa spun lunii si soarelui, si frunzei si ierbii cand Emi o sa ajunga acasa.
Aveti grija ca Emi sa nu rataceasca drumul spre casa.Sigur nu e autist , nici retardat , e curios , intelept , simpatic , frumos chiar , siret , indraznet , curajos, mic, dar cu o inimioara mai mare decat el.
RăspundețiȘtergereJelize-rose,speram si noi ca Emi o sa gaseasca drumul, ca o sa se termine cu protestul magistratilor, ca o sa se judece cazul nostru...
RăspundețiȘtergere