Din ce în ce mai des aud în jurul meu prieteni, amici, rude care se plâng că nu au bani. Te-ai gândi că nu au literalmente bani de pâine pentru mâine, că sunt restanţi la întreţinere, că bate vânt de libertate în frigiderele lor capitaliste. Nici pomeneală!
Aceştia sunt oameni care se pregătesc de spring shopping la Viena, care îşi fac aniversări la Londra, schiază de Crăciun, în cel mai rău caz, la Braşov, ies vara în weekend pe litoralul românesc, beau vinuri fine la cină şi îşi permit să doarmă somn lung şi adânc după orele de birou fără să se chinuie cu fel de fel de munci încropite pentru încă 10 lei de coşniţă. Şi totuşi ei sunt cei ce nu au bani.
Ştiu, în funcţie de termenul de comparaţie la care te raportezi te poţi oricând văita că nu ai bani. Nu ai bani să schimbi plasma, să îţi cumperi perechea de pantofi numărul 501, nu ai bani să ieşi şi în weekendul ăsta o fugă până la Paris, sau pur şi simplu nu ai bani pentru un supersonic personal.
Ori mi-am pierdut eu răbdarea, ori ei şi-au pierdut Nordul!
Postări
Iubirea
Acum 6 ani
