marți, 20 aprilie 2010

Petrecerea de burlăcie



M-am măritat acum aproape 5 ani, deci nu cu cincinale în urmă şi totuşi nu am avut parte de o petrecere de burlăciţe. Nu am regrete şi la cât de ocupată am fost eu cu job-ul înainte de nuntă (un şef hain m-a ţinut într-o delegaţie de o lună până la nuntă) cred că doar asta îmi mai lipsea în program.

Nu aş spune că moda acestor petreceri s-a lansat în ultimii ani pentru că în 1991, înainte de nunta surorii mele mai mari, ne-am întaâlnit în apartamentul unei mătuşi şi am băut o noapte întreagă cu ginerele, deci a fost petrecerea lui.

Am început să merg la nunţi de pe la 16 ani dar nu am participat la astfel de petreceri decât începând cu doi ani în urmă. De fapt, două la număr sunt petrecerile la care nu doar am participat dar pe care le-am şi organizat.

Ingredientele necesare sunt un mănunchi de prieteni buni, atât de buni încât să fie dispuşi să pună la bătaie timp, bani şi imaginaţie pentru a te surprinde plăcut cu o săptămână înainte de nunta ta. Numărul de prieteni determină cât de elaborată este petrecerea pentru ca se strâng nu doar mai mulţi bani dar şi mai multe idei.
Mai ai nevoie de o mână forte de organizator care să îţi strângă la un loc prietenii, să-i ghideze sau strunească, în funcţie de caz, pentru ca seara ta să fie un succes şi nu un fiasco.

În final, cu sau fără striper, cu sau fără limuzină, cu sau fără artificii sau lucruri extrem de surprinzătoare, important este să te distrezi, să te simţi bine că ai lângă tine prieteni care te apreciază atât de mult încât să le pese de ce îţi place şi ce nu, încât să lase la o parte o seară de weekend în club sau o seară în doi pentru tine.

Dacă cineva a organizat pentru tine o astfel de petrecere înseamna că eşti un om norocos. Ai prieteni buni!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu