joi, 26 noiembrie 2009

De dor


Îmi este dor să fiu elevă acasă la mama şi singura mea grijă să fie teza de la mate’. Mi-e dor să fie Crăciunul acasă cu mama, tata , fratele şi cele două surori. Să mă eschivez de la curăţenia generală punând-o de-o olimpiadă, să miroasă a nuci şi cacao şi perdele proaspăt spălate.

Mi-e dor să-l mai aştept cu emoţie pe Moş Crăciun, să-mi mai serbez iar majoratul în noaptea de Revelion, să tremur la BAC, să zornăi cheile in Piata Universităţii şi să cânt “Noi d`aicea nu plecăm...”

Mi-e dor să iubesc cu disperare şi fluturi în stomac, să croiesc vise măreţe, să îmi iau poşeta şi să plec de la job de fiecare dată când mi se năzare gândind că următorul job e la colţ, tânără sunt şi de nimeni nu depand.

Mi-e dor să-mi tremure dresurile pe mine de frică în sesiune şi să mă ameţesc de la o bere, seara târziu după ce s-au încheiat examenele, să bârfesc ore în şir la o cafea, să simt că mai am timp mult pentru visele mele şi să mă iau la trântă cu viaţa.

4 comentarii:

  1. si mie imi este dor anne, si mie imi este dor...de viata mea cand nu eram "responsabila" de inca doua vieti (care de fapt sunt cea mai mare bucurie a vietii mele)...ai grija de tine, avem tendinta sa ne intoarcem in trecut de fiecare data cand nu ne este bine, ne putem trage forte din trecut dar putem si deveni atat de nostalgici incat sa nu mai putem tine piept prezentului dureros. peace! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Meninne,ma intorc in trecut in fiecare an la ceas de sarbatoare. Nostalgiile astea ma hranesc dar ma si consuma.

    Caut echilibrul dar nu-l gasesc. Cred ca voi incepe sa caut ajutor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti doresc ca visele tale marete sa prinda viata!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mu ma intorc prea des la trecut dar mi-e dor de copilarie. Traiesc o alta copilarie alaturi de pustiul meu de 11 ani.

    RăspundețiȘtergere