Despre nimic

Long time no see

2010-11-12T10:28:00.001+02:00

Mai era putin si ma pierdeam cu totul. Nici parola nu o mai stiam.
Dragii mei, fidelii mei, ma intorc si am sa scriu mai multe despre nimic vietii mele. Va multumesc pentru fidelitate.

I am in denial

2010-05-28T05:32:00.002+03:00

Universul a luat-o la vale, ţara se ridică în picioare, elevii tropăie a protest, locurile de muncă au intrat la apă, angajatorii au primit apă la moară iar angajaţii nu ştiu dacă au bani ca să moară.

Şi totuşi, mie îmi miroase a primăvara. La ora 5 dimineaţa păsărelele cântă la fereastra mea larg deschisă. Frunzele copacilor mi-au îngropat fereastra şi vecinii de vizavi nu se mai zgâiesc la mine. Păşesc uşoară în fuste de vară, mă rotesc, halei-hap, şi rostuiesc o mie de trebuşoare până la apariţia lunii.

În tramvai îmi zâmbesc bluze înflorate, la tarabe florile şi fructele cântă şi încântă, şepcuţe şi pălării au invadat strada, iar eu croşetez planuri mii.

Nu mi-am pierdut minţile! Doar că nu mă mai uit la TV dar nici în portofel. Promit că o să învăţ să trăiesc cu necesarul minim şi o să supravieţuiesc.

4 ani, 4 torturi

2010-05-18T17:39:00.007+03:00

tortul numarul 4 la petrecerea de la Mc Donalds.

Tortul numarul 3 la taierea motului.

tortul numarul 2 la petrecerea de acasa.

tortul numarul 1 la gradinita.

Desi e criza economica si sotul meu este somer de 3 luni, am decis ca 4 ani inseamna o victorie ce trebuie sarbatorita cum se cuvine. E prima aniversare a lui Emi si am vrut sa recuperez toti anii in care nu a avut un tort in care sa sufle.

S-ar putea ca totul sa fie doar in inima mea. Dar daca inimile se repara cu tort, atunci a mea e pe drumul cel bun.

Emi a invatat ca de ziua ta "fufi" in tort, primesti cadouri, prietenii vin la petrecere, esti cea mai importanta persoana din casa si din clasa.

Pentru lectia asta toata saptamana trecuta am decretat-o "ziua lui Emi". Saptamana a inceput cu petreceri marti, chiar de ziua lui, si s-a incheiat duminica.

La multi ani iubirea mea!

Cu dragoste,
Mami

Pedeapsa

2010-04-26T12:57:00.005+03:00

O femeie vrea să renunţe la o fetiţă adoptată în urmă cu 10 ani, aşa spune ştirea citită de mine astăzi pe 9 am şi îmi este imposibil să nu judec cu sufletul şi deloc cu mintea.

Fetita a fost adoptată la vârsta de 3 ani şi mamei adoptive nu i s-a spus că fetiţa suferă de autism. După 10 ani, divorţată fiind şi având un copil cu cel de-al doilea soţ, femeia cere tribunalului să se anuleze adopţia.

O fetiţă bolnavă, părăsită de părinţi, este astăzi pedepsită iar şi alungată de mama adoptivă pentru că este bolnavă, pentru că îndrăzneşte să nu fie perfectă.

Trecută prin divorţul părinţilor adoptivi, crescută de bunica adoptatoare care moare, astăzi fetiţa este predată autorităţilor să "se spele pe cap cu ea".

Desigur, mama adoptivă a fost înşelată de autorităţile române. Si eu stiu cel mai bine cum este posibil asa ceva. A adoptat o fetiţă de 3 ani "clinic sănătoasă" cu care a luptat luni de zile pentru fiecare lucru firesc: dormitul, spălatul pe dinţi, mâncatul...

Fetita era drăgălaşă, s-a ataşat de ea din prima clipă, dar mai apoi fetiţa nu s-a dezvoltat conform aşteptărilor şi mama s-a simţit depaşită de situaţie şi a lăsat-o în grija bunicii. Acum bunica a murit şi mama nu poate să o mai crească.

O inţeleg pe mama? Da. Dar cu fetiţa cum rămâne?

Cine vorbeste in numele ei? Cine spune şi povestea ei? Cât i-o fi fost de greu să fie singurică în primii 3 ani de viaţă, ce speranţe şi-a făcut când a căpătat o casă cu mămică şi tătic, cum a fost înainte de divorţul părinţilor şi cum a afectat-o divortul?

Dar mai apoi? Cum a fost când mama s-a recăsătorit şi a căpătat o nouă "jucarie", un bebe numai bun de drăgălit ? Cât de singură, părăsită, trădată, s-a simţit? Dar când mama a trimis-o de acasă, la bunica? Dar când a murit bunica? Cum doarme ea acum departe de casă, aflată în ingrijirea direcţiei de protecţie a copilului, deci intr-un orfelinat?

Bun, sistemul a minţit-o pe mama, dar pe fetiţă a pedepsit-o iar şi iar. Cine adoptă acum o fetiţă de 13 ani suferind de autism? Cine o va trata în orfelinat conform nevoilor unui bolnav de autism?

Dar mama? Cum va dormi ea noaptea după ce timp de 10 ani a sădit în sufletul fetiţei iluzia unei familii?

Cine pedepseşte pe cine?

Dar cine plăteste? Mama are un bebe şi un soţ nou. Statul se ascunde în spatele unei legislaţii şchioape. Rămâne doar fetiţa să plătească pentru tot.

Cum se poate să divorţezi de un copil? Adoptat sau nu, un copil nu este garanţia fericirii şi nici garantul unei căsnicii reuşite. Un copil este doar un copil iar adopţia presupune un angajament matur asumat pentru toata viaţa. Nu poţi returna copilul pentru că este "defect".

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/150650/O-femeie-vrea-sa-renunte-la-fetita-autista-adoptata.html

Petrecerea de burlăcie

2010-04-20T13:48:00.004+03:00

M-am măritat acum aproape 5 ani, deci nu cu cincinale în urmă şi totuşi nu am avut parte de o petrecere de burlăciţe. Nu am regrete şi la cât de ocupată am fost eu cu job-ul înainte de nuntă (un şef hain m-a ţinut într-o delegaţie de o lună până la nuntă) cred că doar asta îmi mai lipsea în program.

Nu aş spune că moda acestor petreceri s-a lansat în ultimii ani pentru că în 1991, înainte de nunta surorii mele mai mari, ne-am întaâlnit în apartamentul unei mătuşi şi am băut o noapte întreagă cu ginerele, deci a fost petrecerea lui.

Am început să merg la nunţi de pe la 16 ani dar nu am participat la astfel de petreceri decât începând cu doi ani în urmă. De fapt, două la număr sunt petrecerile la care nu doar am participat dar pe care le-am şi organizat.

Ingredientele necesare sunt un mănunchi de prieteni buni, atât de buni încât să fie dispuşi să pună la bătaie timp, bani şi imaginaţie pentru a te surprinde plăcut cu o săptămână înainte de nunta ta. Numărul de prieteni determină cât de elaborată este petrecerea pentru ca se strâng nu doar mai mulţi bani dar şi mai multe idei.
Mai ai nevoie de o mână forte de organizator care să îţi strângă la un loc prietenii, să-i ghideze sau strunească, în funcţie de caz, pentru ca seara ta să fie un succes şi nu un fiasco.

În final, cu sau fără striper, cu sau fără limuzină, cu sau fără artificii sau lucruri extrem de surprinzătoare, important este să te distrezi, să te simţi bine că ai lângă tine prieteni care te apreciază atât de mult încât să le pese de ce îţi place şi ce nu, încât să lase la o parte o seară de weekend în club sau o seară în doi pentru tine.

Dacă cineva a organizat pentru tine o astfel de petrecere înseamna că eşti un om norocos. Ai prieteni buni!

Omagiu inţelepciunii

2010-04-15T10:36:00.007+03:00

Nepoţica mea împlineşte 13 ani. Mai ieri făceam pe Moş Crăciun pentru ea, pieptănam păpuşi, mergeam la teatrul de păpuşi, ne dădeam în leagăne în parc...

Când era mică mică, Andreea cerea şi ea lucruri pe care le vedea la televizor sau la alţi copii iar mama ei, sora mea Renate, îi spunea mereu "Îţi ia mama, la salariu". Erau vremuri grele şi salariul ăla nu mai venea dar Andreea nu revenea asupra cererii, însă cerea mereu alte şi alte lucruri dar primea acelaşi răspuns. Nu, nu s-a simţit niciodată minţită şi nici nu a adunat în ea obidă.

La un moment dat am simţit că e un fel de joc între ele două, că Andreea a înţeles că nu era o decizie de voinţă ci de posibilităţi materiale. Astăzi ne amintim amândouă cu plăcere de timpurile alea.

Când a împlinit 6 anişori i-am sărbătorit pentru prima oară ziua la MC Donalds şi eu m-am oferit să suport toate costurile. La sfârşit, Andreea mi-a spus că a fost cea mai frumoasă zi din viaţa ei. Am plâns în hohote.

Când a împlinit 10 ani am luat-o la cumpărături şi am decis să cumpărăm numai hăinuţe alese de ea. M-a rugat atunci să cumpărăm chiloţei pentru fete mari, tanga, şi şi-a ales unii cu piatră roz la spate. Am râs în hohote când am aflat, mai apoi, că a surprins-o mămica ei aratând afară, la fetiţe, chiloţeii ei cei noi.

Astăzi este o domnişoara frumoasă, mai înaltă decât mine, cu o siluetă bine conturată, cu un zâmbet superb dar mai ales cu două picioare adânc înfipte în pâmânt.

Departe de a fi o băieţoasă, Andreei nu-i place să poarte genţi pentru că i se par nepotrivite pentru vârsta ei. Nu merge la şcoală fardată, nu suferă pentru că nu deţine ultimul răgnet de blugi şi se învârte într-un cerc de prietene cu aceleaşi idei ca şi ea.

Andreea ştie să riposteze la răutăţile fetelor de bani gata şi le desconsideră pentru ifosele lor.

Astăzi doresc să mă inclin în faţa înţelepciunii celor 13 ani.

Parfumul “de bun”

2010-02-14T17:18:00.002+02:00

Adolescenţa mea s-a consumat în vremuri sărace şi gri, de aceea simt că toată viaţa mea am avut haine “de bune”, pahare de „duminică”, feţe de masă pentru „sărbători”, tacâmuri pentru musafiri...

Când a murit mama ( s-a trezit într-o noapte şi în cinci minute a plecat) am privit neputincioasă cum o îmbrăcăm cu „hainele bune” dar îi scoatem verigheta de pe deget ca să nu aibă hoţii motiv să îi profaneze mormântul.

Am realizat atunci că nu luăm nimic cu noi, că paharele de cristal se pot sparge la cutremur înainte să impresionăm vreun musafir, că hainele de sărbătoare ne pot rămâne mici, că feţele de masă se îngălbenesc în sertare, asta dacă nu le mănâncă moliile, că tacâmurile se pot desperechea la primul parastas...

De atunci am băut mereu apă din paharele de cristal, am mâncat mereu în sufragerie, mi-am întins mese cu ştaif, cu faţă de masă, tacâmuri de argint, suport pentru şervet şi tacâmuri...

Astăzi nu am haine de bune, nu am pantofi pentru friptură şi nici poşete pentru nuntă. Toate astea mi se par nimicuri inutile.

Credeam că odată cu generaţia mea oamenii au uitat expresia asta, dar m-am înşelat.

Ziele trecute în tramvaiul 32 (ştiu, eu şi veşnicul meu tramvai 32), am prins loc pe scaun şi am putut să mă relaxez, uitând de poşetă şi buzunare.

În spatele meu stătea o domnişoară care a vorbit la telefon tot drumul. A explicat duzinei de prietene că a fost la cumpărături şi şi-a mai cumpărat un parfum de purtat toata ziua, de terfeleală (cum o fi aia?), pentru că e maniacă cu parfumurile. Mai avea, cică , acasă vreo 5- 6 parfumuri tot cu 50 de lei bucata. Nuu, dar ea are şi vreo două de bune, aşa pentru ocazii speciale.

Am vrut să-i smulg căştile telefonului din urechi şi să o scutur din toate încheieturile: „Măi fată, mâine poimâine te calcă o maşină, cazi pe gheaţă sau mai ştiu eu ce şi tu păstrezi în sertar parfumul de bun? „

Culmea vanităţii

2010-01-30T09:16:00.002+02:00

Mi s-a întâmplat de multe ori să întâlnesc pentru prima oară o persoană şi apoi să dau fuga acasă şi să google numele ei în căutare de cât mai multe amănunte.

Sunt convinsă că nu sunt singura care face asta.

Dar culmea vanităţii este să te google pe tine, să vezi cam câte link-uri apar pe internet legate de numele tău.

Azi m-am google şi am răsuflat uşurată. Sunt pe net deci exist! :)

Dar tu?

Omagiu lampii pentru carte

2010-01-23T12:47:00.001+02:00

“Carte frumoasa cinste cui te-a scris”, asa imi rasuna in cap un vers al lui Arghezi. Cartea e si mai frumoasa cand poti s-o citesti la orice ora si in orice conditii fara sa-i deranjezi pe ceilalti. De aceea, s-a inventat lampa pentru carte.

Dar cine nu a citit la lumanare, la lanterna sub plapuma, cine nu era sa dea foc apartamentului punand bluze de trening pe becul de la lustra ca sa faca lumina difuza, ascunzand lecturile la ore bizare din noapte, cine nu s-a perpelit pe trasee lungi cu bus-ul, in intuneric, cine nu a trebuit sa imparta camere de motel in calatorii, nu stie ce inventie minunata este lampa pentru carte, pe care astazi o tratam ca pe un obiect obisnuit.

Eu m-am intalnit cu lampa pentru carte pentru prima data in 2007, in SUA. Erau de toate culorile, cu fel de fel de accesorii pentru baieti sau fete, lampi sobre, lampi feminine... Mai apoi am regasit-o la Praga, la Varsovia. Am cumparat lampi pentru prieteni, pentru nepotica mea, pentru mine, pentru cei ce iubesc sa citeasca dar si pentru cei ce au nevoie de imbolduri suplimentare ca sa citeasca.

Si mai stiti ceva? Lampa pentru carte o folosesc noaptea cand imi verific puiul daca mai respira, daca e invelit sau a cazut din pat, o folosesc sa-mi fac unghiile in miez de noapte cand toti ai casei dorm, sa-mi gasesc cararile in intuneric...

Declarat nerambursabil

2010-01-16T18:35:00.003+02:00

Nu stiu sa scriu decat despre ceea ce cunosc si ceea ce cunosc este viata mea. Nu pot inventa povesti romantate daca viata mea se scurge altfel.

De aceea, imi cer iertare pentru ca postarile mele din ultima vreme sunt trist-melancolice.

Am dus copilul la oftalmolog pentru ca ii fugea un ochisor. Am plecat cu inima usoara pregatita pentru un control de rutina. Controlul a durat 3 ore (cei mici sunt mai putin cooperanti si e nevoie de multa rabdare).

Verdictul a fost nemilos: Emi nu vede deloc cu ochiul stang si are o miopie usoara la dreptul. Mi-am pierdut echilibrul de-a dreptul si am putut sa intreb doar “de ce?”. Mi s-a spus ca asta este mostenirea lui genetica.

Pregatita cu cearceafuri de indicatii cu ce am de facut de acum incolo, cu o facture uriasa pentru consult si cele doua perechi de ochelari, am plecat spre casa orbecaind.

Emi ma ruga frumos “ nu pange mama, nu fi suparata’ si lacrimile tasneau mai abitir in ciuda comenzilor date creierului.

Stiu, ii pot salva lui Emi un ochi si pot s ail ajut sa invete sa traiasca frumos si asa. Dar pot eu sa fac toate astea? Voi gasi resursele emotionale si financiare pentru lungul drum de parcurs de acum incolo?

Sunt coplestia. De trei luni traiesc amenintata de verdictele doctorilor: psihiatrul zice ca are comportament autist, apoi un alt psihiatru spune ca are retard, logopedul ne vorbeste despre liste intregi de cuvinte/cunostinte ce trebuie accumulate/recuperate; pediatrul ne spune despre also marit si suflu sistolic, despre lipsa de fier si calciu, ortopedul despre platfus…Si peste toate astea baiatul meu nu vede.

Vreau sa plang si, precum Simona Catrina, nu vreau sa ma opreasca nimeni din plans. Nu vreau sa ma mai certe nimeni ca plang si nu mai vreau sa-mi spuna nimeni ce sa fac.

Sotul meu, coplesit, vrea sa ducem baiatul inapoi. Isi doreste un copil sanatos.

Si pentru cei pregatiti sa arunce piatra trebuie sa spun ca acum 3 ani fratele sotului meu, atunci in varsta de 20 de ani, a fost batut crunt de niste huligani si a ramas cu doar jumate de creier functionabil si condamnat la o viata dependenta de altii.

Sotului meu I se spune zilnic ca trebuie sa aiba grija de fratele lui toata viata. Pot eu sa-l condamn pentru ca e slab si recunoaste ca nu mai poate? Pot eu sa il dispretuiesc pentru ca nu se simte in stare sa aiba 2 persoane dependete de el toata viata?

Nu pot sa-mi condamn sotul, ii respect decizia si totusi nu pot sa renunt la Emi. Am declarat acest copil nerambursabil.

Nu va cer parerea, nu cer mila, vreau doar sa-mi plang amarul. Si pentru ca lacrimile nu imi mai ajung, urlu cat ma tin plamanii, de aici de la mine din Rahova.

Imi urlu neputinta si insingurarea

Am copt un pui de om

2010-01-11T12:41:00.003+02:00

Nu ştiu să enumăr rapid 5 lucruri pe care le-am realizat în 2009 şi probabil că nici nu am ce enumera, dar ştiu sigur că in 2009 am făcut cel mai important pas din viaţa mea. Şi pentru că am obosit să spun povestea lui Emi, oricui ma întreabă, atunci când ne intersectăm drumurile în trecere, răspund că l-am copt în octombrie.

Da, în 2009 am copt un pui de om, gata crescut la 3 ani şi jumătate, şi e al meu pentru totdeauna. :)

Incotro? Cui? Ce?

2009-12-06T12:44:00.003+02:00

Cand viata te traieste pe tine ce este de facut?

Cand vezi doar ce-ti lipseste si esti gol cui sa-i spui?

Cand cararile nu mai duc nicaieri incotro sa o apuci?

Poate ca trebuie sa te iei pe tine la tranta, sa te izbesti puternic de pamant pana te trezesti, apoi sa te dai peste cap hailei-hap si sa-ti rescrii povestea.

Hotarat lucru, racelile, febra si Sarbatorile nu fac casa buna cu mine.

De dor

2009-11-26T17:02:00.002+02:00

Îmi este dor să fiu elevă acasă la mama şi singura mea grijă să fie teza de la mate’. Mi-e dor să fie Crăciunul acasă cu mama, tata , fratele şi cele două surori. Să mă eschivez de la curăţenia generală punând-o de-o olimpiadă, să miroasă a nuci şi cacao şi perdele proaspăt spălate.

Mi-e dor să-l mai aştept cu emoţie pe Moş Crăciun, să-mi mai serbez iar majoratul în noaptea de Revelion, să tremur la BAC, să zornăi cheile in Piata Universităţii şi să cânt “Noi d`aicea nu plecăm...”

Mi-e dor să iubesc cu disperare şi fluturi în stomac, să croiesc vise măreţe, să îmi iau poşeta şi să plec de la job de fiecare dată când mi se năzare gândind că următorul job e la colţ, tânără sunt şi de nimeni nu depand.

Mi-e dor să-mi tremure dresurile pe mine de frică în sesiune şi să mă ameţesc de la o bere, seara târziu după ce s-au încheiat examenele, să bârfesc ore în şir la o cafea, să simt că mai am timp mult pentru visele mele şi să mă iau la trântă cu viaţa.

Sex

2009-11-09T18:09:00.005+02:00

Wow! Nici mie nu-mi vine să cred că am pus titlul ăsta.

La 20 de ani orice pronunţare a cuvântului amintit îmi înroşea obrajii, mă umilea... Sexul nu avea, atunci, nicio legătură cu dragostea. Iar eu iubeam nebuneşte, cu versuri, lacrimi amare înfundate în pernă, jurnale groase rostuite care prin te miri ce cotlon ascuns de privirile indiscrete, iubeam deznădăjduit şi neîmplinit.

Mai târziu, chiar destul de târziu faţă de trend, când sexul a intrat în viaţa mea, nu i-am acordat nici timpul şi nici importanţa cuvenită.

Nu ştiu de unde mi se trage chestia asta. Când eram copil acasă nu ascultam pe la uşi şi nu mă uitam pe gaura cheii, deşi sora mea mai mare era mereu iniţiatoare de astfel de aventuri. Totuşi, îmi amintesc că din când în când, cam rar ce-i drept, uşa dormitorului părinţilor se închidea temporar peste noapte. Altfel, ei dormeau cu uşa deschisă la camera ca să ne vegheze pe noi, cei patru neastâmpăraţi.

Astăzi, când şi eu am copil, sunt total descoperită şi nepregătită. Dorm în fiecare noapte cu uşa de la dormitor deschisă şi veghez fiecare scâncet. Am uitat să port lenjerie de noapte sexi şi mi-e şi cam frig, mă trezesc la fiecare oră să învelesc şi să dezmierd odrasla şi mă tem că orice alt tip de activitate ar tulbura liniştea nopţii. Ce-i drept, nici propuneri sau invitaţii nu am prea primit.

Mă uitam la un film vineri seară si două personaje se certau. Unul dintre personaje concluzionează sec şi concis : mergi acasă şi fă sex cu nevasta.

Fiori reci m-au trecut pe spinare. Cum ar fi să-i spună asta şi şeful soţului meu? :)

Despre nimic: Timpuri absurde!

2009-10-31T13:05:00.001+02:00

Despre nimic: Timpuri absurde!

Timpuri absurde!

2009-10-31T12:48:00.003+02:00

E criză economică!

Urlă ziarele, urlă radiourile şi televizoarele. Ne-o spun patronii când cerem măriri de salariu sau când se pun pe disponibilizări. Ne-o spunem noi unii altora când tăiem şosetele din bugetul familiei pentru a mai cumpăra un kg de carne.

Şi totuşi! Magazinele sunt pline ochi, oamenii invadează constant străzile, maşinile sunt încă în blocaj la intersecţii şi se târăsc ca melcii unele în spatele celorlalte, noi magazine şi mall-uri se deschid, Calea Victoriei practică preţuri prohibite de te întrebi cum de mai rezistă pe piaţa afacerile alea...

Unde e criza?

Te aştepţi ca vânzătorii să se roage de tine la colţ de stradă să le cumperi marfa, taximetriştii să facă duş şi să se dea cu deodorant ca să se suie clientul în maşina lor, chelnerii să zâmbească şi să folosească pronumele personal de politeţe...şi câte şi mai câte nu te aştepţi.

Mă preumblu în viteză pe Calea Victoriei, acum două zile, şi intru pentru câteva minute în magazinul Steilmann.

În magazin o doamnă tânără probează o bluză. Îi este prea mare şi cere o măsură mai mică. Vânzătoarea, plictisită, spune că n-are dar poate să facă o comandă şi să-i aducă o măsură mai mică. Clienta întreabă ce presupune comanda. I se răspunde că trebuie să lase un număr de telefon şi va fi sunată când soseşte bluza.

Mai că te simţi în Europa de vest!

Clienta îşi lasă numele şi numărul de telefon şi vânzătoarea îi răspunde “Da, oricum nu cred că vine comanda, că nu mai are niciun magazin bluze. Şi de obicei nici nu ne vin comenzile.”

Clienta, lovită în moalele capului, întreaba cum o să afle ea dacă vine sau nu comanda. Vânzătoarea o lămureşte rapid “vă sunăm numai dacă vine comanda. Dacă nu vă sunăm, mai treceţi dumneavoastră pe aici.”

Eu sunt şocată de absurdul conversaţiei. Vânzătoarea rămâne privind în gol magazinul pustiu. Clienta pleacă confuză.

E criza! E criză de normalitate!

Băiatul de la casa de copii nr 10

2009-10-09T12:44:00.003+02:00

Vanya e curios, vorbeşte, întreabă, are gânduri şi aşteptări, e speriat, e singur şi uneori are speranţă.

Pe lângă Vanya, în aceeaşi încăpere, Igor îşi petrece zilele într-un premergător fixat de podea aşa încât maşinăria nu-şi serveşte scopul, e doar o mică închisoare.

Andrei, prietenul lui Vanya, stă la masă şi îşi leagănă capul, aşa cum fac de fapt toţi copiii imobilizaţi în premergătoare. După rugi repetate Vanya primeşte o jucărie boantă. Încearcă să-i capteze atenţia lui Andrei. Dar Andrei priveşte în gol, mintea lui este departe.

Tolya, orb, caută cu mainile în jurul său după o jucărie. Nu există jucării.

Igor îşi izbeşte capul de barele pătuţului în încercarea disperată de a atrage atenţia. Nastya, îngrijitoarea, îl igonoră. Igor îşi izbeste capul cu ferocitate. Vanya îi vede vânătăile crescând.

Într-un colţ, mica Valeria scânceşte mocnit.

Copiii nu au voie să se târască pe covor. Sunt prea slabi şi bolnavi ca să meargă. Media de vârsta a celor ce supravieţuiesc aici este 7-8 ani. Vanya are deja 6. Lupta lui începe acum şi este contra cronometru.

Zeama zilnică, servită în grabă, fierbinte, aproape niciodată cu pâine, e prea puţin probabil să-l ajute să se facă mare.

Vanya are 6 ani şi este etichetat de medici „imbecil”. Mai apoi, este trimis la o casă de adulţi bolnav mintal.

Asta este povestea unui băiat salvat din coşmarul unui orfelinat rusesc al anilor 90.

Îmi aduce aminte de poveştile cu leagănele de copii din România anilor 90. Şi înţeleg de unde am luat noi, românii, modelul.

Mă sperie însă că acum, în 2009 , medici români, psihologi sau psihiatri, mai pun încă un diagostic grav, ca un verdict, după doar 10-20 de minute de examinare.

Se joacă de-a Dumnezeu dar îl servesc pe diavol.

Cum plâng?

2009-10-04T15:52:00.004+02:00

Când obosită ajung târziu în noapte acasă şi nu am nici măcar sentimentul că mi'am făcut datoria, încep să plâng când soţul mă întreabă iritat când aveam de gând să mai vin. Atunci plâng şoptit, în duş, sub jeturi nemiloase de apă care îmi tăinuiesc indignarea.

Când fac şi desfac bugetul familiei mele, la fiecare sfârşit de săptămână, şi în realitate nimic nu arată aşa de clar ca pe hârtie, plâng. Atunci plâng a neputinţă, în tăcere, doar lacrimile ]mi curg pe obraji.

Când somnul,ăla puţin, e mereu întrerupt de liste mentale cu To Do, iar zorii zilei mai adaugă lucruri la lista mea, plâng duios, îmi plâng de milă.

Când nu ştiu să mă bat fizic şi nu pot să înjur birjîreşte nedreptatea sau mitocănia, plâng. Plâng cu tristeţe resemnată. Nu cred în vremuri mai bune.

Când îmi este dor de mama, plecată mult prea devreme într'un loc neştiut, plâng cu sughiţuri ca un purcel injunghiat.Atunci durează mai mult. Plâng ore în şir.

Când sunt minţită, înşelată, jignită, folosită....plâng.E un plâns indignat.

Când iubesc şi mesajul meu nu ajunge, iar iubitul meu mă înţelege greşit, îmi răstălmăceşte cuvintele, plâng disperat. Atunci mă tem că nu mai e loc pentru mine nicăierea. Atunci nici acasă nu mai există şi lacrima rămâne singurul meu companion.

Mi-s frumoasă!

2009-09-24T10:46:00.001+03:00

Nu, nu m-am trezit de dimineaţă să-mi spun în oglindă ce minunată sunt. Nu, nu mă iubesc, mai deloc aş spune, şi nu îmi îngrijesc cu sfinţenie fiecare bucăţică de piele.

Îmi place să-mi aud soţul spunându-mi , cât de des posibil, că sunt frumoasă, că am o faţă de copil, dar asta e aşa, ca de la sine înţeles, parte din job description-ul de soţ.

Când fetele, prietenuţele mele, îmi spun că am o faţă frumoasă, că nu am riduri şi coşuri, că nu-mi arăt vârsta, mi se pare că e un compliment- frumos ca între fete.

Când merg la coafor urăsc să mă văd în oglindă despuiată de toate firele mele de păr, cam rare ce-I drept, ude, şi date pe spate, în incercarea de a retuşa forma feţei cu cea mai trendy tunsoare. Atunci mi se iţesc obraznice fălcuţele bucălate, ochii prea mici şi rotunzi, nasul prea mare, urechile pitici, aproape invizibile…

Şi totuşi!

De dimineaţă m-a primit Pericle (v-am mai scris aici despre el) la ora 7. E ocupat Pericle, ce ştiţi voi, toată populaţia Bucureştiului l-a asaltat.

Vopsit, tuns şi frezat! Şi repede Pericle că mai aşteaptă şi alte fete la rând iar eu trebuie să ajung la scârbici.

Pericle s-a conformat! Iar eu, cu vopseaua în cap şi părul lipit de scalp, m-am analizat în oglindă.

Faţa netedă! Mm, e bine. Ce-I drept şi fondul de ten brand-uit face minuni. Ochii mici şi rotunzi , ca două margele, au pleoapa bine colorată, rimelul e bine aplicat. Nu, nu e rău deloc. Buzele cărnoase şi vopsite de la natură şed şi ele la locul lor. Urechile pitici stau ascunse sub buclele magice create de Pericle.

Hai mă că mi-s frumoasă!

Gânduri pentru fiul meu

2009-09-19T23:12:00.002+03:00

Dragul meu, îţi scriu din trecut spre viitor.

Astăzi, în ziua nunţii tale, nu am alt dar decât viaţa noastră. Am visat şi dorit ce-i mai bun pentru tine. Am făcut, poate, toate greşelile mamelor zeloase, prea protective.

Te-am copleşit cu atenţia mea, te-am izolat uneori cu dragostea mea, te-am plictisit alteori cu fricile mele...

Pe mine nici o mamă de baiat nu m-a plăcut. Deşi mi-am jurat că am să procedez altfel, mă tem să nu mă fi transformat în coşmarurile mele.

Şi dacă astăzi, matur fiind, poţi să mă ierţi, promit să fiu gata să o iau de la capăt. 

De ce să adopţi? Ce să adopţi?

2009-09-12T07:14:00.003+03:00

Doream să înfiez o fetiţă, ani de zile am visat-o cu ochii deschişi şi închişi, i-am ales în gând nume, rochite şi fundiţe.

La început visam să o nasc eu, să aibă ochii albaştri ca marea, să semene cu soţul meu la chip şi cu mine la voinţă şi putere de muncă.

Când am renunţat la visul naşterii, m-am gândit să fie orice fel de fetiţă, de orice etnie, cu orice culoare a părului sau a ochilor, cu orice tip de piele, dar să fie fetiţă.

Sistemul mă poartă pe drumuri de mai bine de şase luni, aşa că după bâlbăieli şi amăgiri (v-am găsit un băieţel, v-am găsit o fetiţă, v-am găsit doi fraţi, v-am găsit un nou născut.....) sunt anunţată că au identificat un băieţel la Bacău şi trebuie să mergem să îl vedem.

La capătul puterilor, am plâns o noapte întreagă, m-am certat în gând cu soarta, cu viaţa mea, cu lucrurile pe care nu le-am facut..., apoi , resemnată, mi-am luat adio de la Ozana.

Am plecat spre Bacău cu inima goală, mânată de sentimentul datoriei: dacă nu pot să nasc un copil, atunci trebuie să adopt copilul care-mi este trimis.

Ajung la Asistenţa copilului din Bacău şi sunt introdusă într-un birou meschin, strâmt, unde mi se pune în faţă un dosar. Încep să citesc raportul birocratic şi sec întocmit pentru copilul Emanuel Constantin, în vârstă de 3 ani şi 3 luni.

Citesc cum a fost aruncat din căruţă, cum a fost găsit de poliţie..... Nu plâng, dar decid rapid, la rece şi cu înţelepciunea celor 38 de ierni pe care le număr, că voi adopta acest copil indiferent de cum arată sau este.

Semnăm o declaraţie că am luat la cunoştinţă situaţia copilului şi suntem introduşi într-un alt birou. Acolo intră o doamnă cu un copil mărunţel, slăbuţ, sărmănuţ, cu privirea tipică copiilor din sector, a celor lipsiţi de o familie.

Eu şi Razvan ne prezentăm. Îl intreabăm cum îl cheamă dar asistenta maternală ne spune că Emi nu vorbeşte şi că e timid. Scoatem jucăria adusă, o maşină teleghidată pentru copii cu vârsta peste 3 ani, şi i-o oferim.

Emi se bucură şi îmi întinde cutia să i-o desfac. Desfac maşinuţa şi încerc să-i arăt cum merge telecomanda. Îi arăt cum să dea cu degeţelul "înainte" şi "înapoi" dar Emi nu înţelege conceptul.

Îmi bate inima cu putere, sunt emoţionată, Răzvan e ud leoarcă. Emi împinge de maşinuţă pe covor între 2 birouri.

Îmi revin şi încep "examinarea". Îl întreb câţi ani are şi asistenta maternală îl ajută să spună "trei", dar Emi repetă mecanic.

Tiptil, asistenta maternală iese din cameră şi ne lasă în birou cu Emi şi 3 funcţionare de la protecţia copilului.

Mă întind pe covor şi încep să îl întreb pe Emi ce culoare are tricoul lui, ce culoare are maşina....Emi nu ştie culorile. Când i le arăt şi le pronunţ repetat, Emi repetă după mine. Pare că înţelege.

Observ că-i fuge un ochişor, are strabism. Le spun asistentelor sociale că asta nu scrie în dosarul medical şi copilul ar trebui examinat. Ele spun că acum observă şi ele şi precis asta este de dată recentă.

Continuăm joaca întinşi pe covor. Răzvan preia uneori conducerea jocului. Emi nu ne întreabă decat odată unde e mama. Îi răspundem că e la toaletă şi el îşi continuă nestingherit jocul.

Răzvan e copleşit, eu adun, rece, în cap, tot ce nu ştie sau nu poate să facă Emi deşi are 3 ani şi trei luni.

După 1h se încheie joaca. Emi iese pe hol şi ne aşteaptă cuminte împreună cu asistenta maternală.

Vorbim cu psiholoaga şi cu asistenta socială despre Emi. Răzvan le spune că vrea să îl ia acum acasă. Cele două se uită la mine întrebatoare. Eu răspund calmă că dorim să continuăm demersurile dar vreau să vorbesc despre situaţia lui Emi.

Psiholoaga îmi vorbeşte înţelept şi mă învaţă să mă uit la ce poate Emi, la ce potenţial are el şi nu la ce îi lipseşte.

Stabilim să revenim peste o saptămână, să obţinem o învoire de o zi şi să îl ducem pe Emi la medic în Bacau (nu avem voie să scoatem copilul din oraş), pentru o evaluare.

Plecăm cu Emi şi asistenta maternală spre statul unde locuiesc, la 30 de km de Bacău.
Ajungem într-un sat între dealuri, parcă la capăt de lume, unde, într-un apartament de bloc de 2 camere, trăiesc 3 adulti, 3 copii şi 7 pisici. Mizerie peste tot!

Intrîm în balconul transformat în bucătărie şi încercăm să aflăm ce îi place să mănânce, care este rutina lui, ce istorie are (se află de un an şi 3 luni la această asistentă maternală). Informaţiile sunt contradictorii. Prin întrebări reformulate, repetate, prin revenire asupra anumitor aspecte, înţeleg că asistenta maternală mă minte. De fapt, femeia asta nu ştie nimic despre Emi. E doar o slujbă pentru ea!

Diplomată, continui conversatia.

Sfătuiţi de asistenta socială, suntem zgârciţi cu informaţiile despre noi. Ne prezentăm doar cu numele mic şi recunoaştem că suntem din Bucureşti ptr că maşina are număr de Bucureşti.

Ne luăm la revedere şi plecăm. Răzvan izbucneşte în lacrimi şi îmi spune că vrea să fure copilul să-l ia acasă. Pe mine mă copleşesc valuri de sentimente de vinovăţie ptr că sunt atât de rece, de calculată, ptr ca în gând am pregatit deja campania de găsit medic în Bacau, de scris cereri de vizitare, de identificat X şi Y.

Răzvan îşi revine şi împreună decidem că îl vom adopta pe Emi.

Urmează o săptămână de aşteptare şi, în fine, mergem să-l luam pe Emi, la 7:00 am, din satul lui. La spitalul municipal din Bacau ne aşteaptă o asistentă şefă cu suflet care ne-a deschis toate uşile medicilor specialişti (pediatru, psihiatru infantil, cardilog,.....). Jur că nu am dat un ban nimănui! Toţi medicii ştiau povestea lui Emi şi au vrut să ajute.

Avem emoţii să nu-l speriem pe Emi. Asistenta maternală insistă să vină cu noi deşi îi spunem că avem învoire aprobată şi suntem stăpâni pe noi.

Renunţăm la proteste şi o luăm cu noi. În maşină Emi primeşte o jucărie şi e vioi. La spital îl iau în braţe şi intru cu el, singură, la pediatru. Înarmată cu maşinute, carioci, foi şi alte "bunătăţi" îl supun pe Emi la "cazne". De slab ce e nu-i pot recolta sânge. Asistenta şefă de la pediatrie îi recoltează sânge şi Emi se supune ca un om mare ca se dă bătut. Îmi vine să urlu. Copilul ăsta e prea trist, nu plânge, nu se opune.

După 2 ore de controale intrăm la psihiatrie infantilă. Emi e trezit de la 7 şi a mâncat doar un Mc toast. Stăm 20 de minute în cabinet şi Emi nu spune nici câţi ani are, nici cum îl cheamă, nu ştie să arate unde este nasul lui sau gura lui... Dar dacă îi arăt o floare şi îl întreb ce este, o identifică. Dacă îi mai arăt alte obiecte, le identifică.

Psihiatra dă nemulţumita din cap. Îmi vine repede o idee şi îl sun pe Răzvan şi i-l dau la telefon pe Emi. Emi ia telefonul în mână, spune alo, spune stricat "ce faci" şi altele pe limba lui.

Experimentul pare să nu o convingă pe psihiatra care îmi spune că pe ea o sperie tocmai aceasta uşurinţă cu care Emi se ataşează de oricine (pe mine mă văzuse cu o săptămână în urmă ptr 3 ore şi acum statea cu mine la spital de ore bune). Primim diagnostic de comportament autist şi retard în evoluţie.

Plecăm în parc, Emi descoperă maşinuţele, trenuleţul, topoganul, şi e fericit.

Ne întoarcem la ora 3 la spital ptr rezultate şi o întreagă echipă medicală este gata să mă preia şi să discute cu mine. Toţi se simt datori să mă avertizeze că Emi are retard în evoluţie, că există suspiciune de autism, că.. sunt tânără şi frumoasă şi merit mai mult.

E prea mult şi sunt singură! Emi se lipeşte de mine de parcă simte că mi-e greu.

Le explic medicilor că acest consult nu este decisiv în decizia noastră de a adopta, că el este menit să ne prezinte situaţia ca să ştim cu ce avem de luptat, că nu am venit să adopt cel mai frumos şi cel mai gras copil...

Toţi dau din umeri cu compătimire. Emi spune frumos "pa" la plecare.

Plec cu inima grea şi încerc să ascund îngrijorările. Ne mai jucăm cu Emi şi apoi îl ducem acasă.

Încă o săptămână. Citesc pe internet tot ce găsesc despre autism. Mă uit la pozele făcute cu Emi în parcul de distracţii şi decid că nu e autist şi am încheiat povestea.

Îi cumpăr masuţă şi scăunele, îi decorez camera. Mai cumpar creioane şi cărţi, jucării şi aştept următoarea vizită.

La a treia întâlnire Emi mă întâmpină gata să plângă. Asistenta maternală îmi spune că a fost stresat după experienţa de spital. Dau şi eu să plang de disperare. Îl îmbrac cu hăinuţele cele noi şi plec cu el în braţe.

Hainele îi sunt prea mari, Emi e mult sub greutatea vârstei lui. Cu toate astea, asistenta maternală nu l-a dus niciodata la medic într-un an si 3 luni. Spune ea că nu i s-a parut nimic în neregulă cu el.

Emi nu plânge, e doar tristuţ.

Plecăm cu maşina şi Emi primeşte o puşcă. E fericit.

Mergem în parc, ne dăm iar în maşinuţe, mergem cu trenuleţul, mâncăm banane, apoi mergem la Mall. Doi ochi căprui, mari de uimire, se uită avizi la magazinele din Mall. E totul nou ptr el! Mergem să mâncăm, ne dăm în jucării şi Emi e fericit.

Obosit, cere să-l iau în braţe şi îmi adoarme instantaneu. Stau nemişcată, cu Emi în braţe, 1h pe o canapea din mall. Emi doarme frumos.

Se trezeşte şi îi dau să mănânce o clatită. Mergem să îi cumpăr ceva. Intrăm într-un magazin ptr copii şi Emi se duce glonţ la jucării. Ia un camion mare şi îl târăşte. Îl rog să îl pună la loc şi el se conformează.

Cer să mi se arate adidaşi ptr el şi recunosc spăşită că nu ştiu măsura. Vânzătoarele mă ajută bucuroase. Emi stă cuminte pe scaun şi mă lasă să-l încalţ. Vânzătoarele sunt uimite cât de supus este copilul.

Emi rămâne cu adidaşii. Pare fericit. Cer şi un tricou. Emi probează un tricou ptr vârsta de 1 ani şi îi vine bine. Dar Emi are 3 ani şi 3 luni! Cumpărăm tricoul şi plecăm.

Ne oprim la Billa să cumpar de mâncare ptr acasă în speranţa că din bunătăţi va primi şi el ceva de la mincinoasa şi puturoasa asistentă maternală. Emi cere să-l iau în braţe şi se lipeşte strâns de mine. E supărat şi gata să plângă. Simt că îmi pierd minţile. Cred că Emi a înţeles că îl iubim şi simte că urmează să-l ducem acasă la mama maternală.

Incerc sa-l inveselesc cu jucarii dar nu-l intereseaza. Sta lipit de mine si asa ramanem pana ajungem acasa.

Acasă ne aşteaptă "îngrijorată" mama maternală. Îi sclipesc ochii la bunătăţile aduse şi la jucariile cumpărate ptr Emi şi nepotul ei (de-o vârstă cu Emi).

Emi se înviorează.

Plec cu inima zdrobită şi în hohote de plâns.

Aş vrea să-l iau mâine acasa dar nu mă lasă. Trebuie să aştept să mă citeze judecătoria din Bacău.

În timpul ăsta Emi e subnutrit, este speriat, bulversat emoţional, are analiza aslo foarte mare, are suflu sistolic, e răcit de peste 3 săptămâni....

Emi îl strigă pe nepotul asistentei maternale "Emi", nu are conştiinţa propriei indentităţi, nu se recunoaşte în oglindă, zâmbeşte rar....dar ţi se lipeăte de inimă cu uşurinţă.

Miroase a toamnă

2009-09-03T06:47:00.002+03:00

Gata cu huzureala, gata cu visarea! De acum, dacă stau mai mult la serviciu e deja noapte. Dacă plec mai devreme la serviciu e încă noapte.

De acum o ţinem tot aşa din noapte către noapte.

Pleacă păsările călătoare şi se întorc şcolarii. Oraşul e invadat.

Iar nu încap în tramvai şi în metrou şi trebuie să exersez statul în poante, să-mi ţin respiraţia cât mai mult cu putinţă, să înghit în sec ori de câte ori îmi vine să spun vreo două vânzătorilor de nimicuri ce ne înghiontesc ca să-şi plimbe marfa în sus şi în jos prin tramvai sfidând evidenţa, să mă imunizez la manele sau sau la rockăiala ce-mi izbeşte timpanul din zeci şi zeci de ipode-uri sau telefoane cântăcioase....

Nervi de toamnă- George Bacovia

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

Distracţie de duminică

2009-08-31T10:06:00.005+03:00

Pornesc temerară spre Ikea în prospecţie de şifoniere. Nu poate fi chiar aşa de rău! La urma urmei e încă vară şi oamenii sunt încă în vacanţă, e weekend şi e mai bine la ştrand, la pădure sau la mare…

FALS! Toată populaţia Bucureştiului, dar şi cea din zonele limitrofe, s-a adunat la IKEA. Care cu copii, bunici, prieteni, înarmaţi cu pungi galbene sau cărucioare.

Dar.....lumea nu s-a adunat să admire rafturile pline de accesorii, camerele viu colorate amenajate astfel încât sa îmbie consumatorul afectat de criză şi cu minţile furate să nu vadă că în România produsele Ikea sunt mai scumpe decât oriunde altundeva în Europa, să nu ghicească că anumite accesorii au preţ dublu faţă de cele din Piaţa Rahova, de exemplu, deşi calitatea este identică....

Lumea s-a adunat să mănânce hot-dog cu 1 leu bucata, sa bea cafea sau suc cu 2.5 lei, să ia prânzul cu familia cu numai 30 lei.....
Mi se pare doar foarte trist! În rest, fiecare se distrează cum poate.

Yo-yo emoţional

2009-08-23T18:50:00.004+03:00

Am spus tuturor şi am scris şi aici de câteva ori despre adopţie.

Îmi propusesem să tac până la finalizarea procesului dar am obosit şi am ajuns la un punct din care nu mai sper nimic, nu mai visez nimic, nu mai aştept nimic, nu mai cred în nimic.

Acum câteva săptămâni eram pe cale să adoptăm doi băieţi dintr-un oraş de munte. Ştiu, am vorbit mereu despre Ozana....dar...

Ne-am sfătuit 3 zile, am tras aer adânc în piept, am construit în minte paturi suprapuse în cămăruţa noastră modestă din cutia de chibrituri ceauşistă pentru care plătim încă 17 ani de acum încolo, am găsit gradiniţă, am.....tricotat planuri de weekend şi de vacanţă....

Ceva s-a întâmplat şi noi nu am mai adus acasă baieţeii.

Apoi, într-o altă săptămână, am fost la un pas de a aduce acasă un băieţel de numai trei luni, din Bucureşti. Am încropit la repezeală proiect de baby sitter-concediu maternal-bunici paterni...., am trimis în gând un SOS tuturor amicilor ce au trecut de faza bebeluş cerînd tot ce le-a mai rămas întreg din această etapă, am ales un nume ( Robert Alexandru), l-am botezat tot în vis.....

Pânâ când a disparut şi acesta.

Apoi ne-am pregătit pentru o fetiţă de 3 ani dintr-un oraş moldovan. Eram foarte aproape s-o întâlnesc pe Ozana aşa că am uitat toate căutările, aşteptările şi dezamăgirile anterioare. De data asta am antamat zugravul, tâmplarul...am colorat în minte fiecare colţişor al camerei şi am început să vizez la rochiţe şi fundiţe.

Trebuia să primesc o poză a Ozanei şi apoi să mă pregătesc să merg să o întâlnesc.

Dar în loc de Ozana, era de fapt un băieţel de trei ani. Cineva a facut o simplă confunzie, din neatenţie şi fără intenţie. Numai că mie mi-au cedat toate resorturile.

Acum nu mai aştept nimic, nu mai cred nimic....Refuz să mă mai las angrenată în acest yo-yo emoţional.

Pericle

2009-08-14T12:33:00.002+03:00

Pericle a fost un general, orator şi om de stat atenian. El a condus Atena . Lui si se atribuie iniţiativa a numeroase reforme democratice precum şi transformarea oraşului într-un centru economic, politic, cultural şi artistic al lumii greceşti.

Şi totuşi nu despre acest Pericle vreau să povestesc, ci despre hair-style-istul meu.

Îl cheamă Pericle, arată ca un luptător, cu braţe vânjoase şi picioare solid musculoase, iar dacă nu ar avea burtică l-ai vedea mai degrabă într-o sală de fitness ca antrenor personal.

Pericle transformă şi el, dar nu oraşe precum strămoşul său, ci capete ciufulite, coafuri obosite, plete cu rădacina explodată......., firul de păr subţire, de pisică leşinată, în coamă deasă, firul de păr des, sârmos, în unul domolit...

Şi mai face Pericle ceva! Face un masaj capilar de vrei să-l iei acasă şi să-i ceri asta de trei ori pe zi.

Pericle se trage din strămoşi greci, evident!, amestecaţi cu bulgari şi sârbi.

Pe la 1930 străbunicul lui vine din Grecia în România şi face taximetrie. Alte rude se refugiază dintr-o Bulgarie şi Serbie marcate de sărăcie tot în România. Aşa se face că toate rudele de gradul întâi ale lui Pericle se mai află şi astăzi în România, restul fiind împraştiate prin lumea largă.

Bunicul lui Pericle a fost specialist în pedichiură şi aşa s-a întâmplat că el a crescut într-un coafor iar mai târziu nu a vrut să îşi aleagă o altă meserie.

Pericle s-a specializat şi trainuit prin Germania, Spania şi Italia, în anii 90, pentru ca bucureştencele să se poată bucura astăzi de mâinile lui magice.

PS. Pentru cele interesate, Pericle e foarte însurat şi foarte tătic.

Acum versus mai târziu

2009-08-13T00:40:00.001+03:00

Am încercat ieri să conving doi puşti haioşi că dacă acceptă să aştepte pentru după prânz, le umplu buzunarele cu bomboane. Erau în mod firesc atraşi magnetic de imensul borcan cu bomboane de pe biroul meu.

Au stat în cumpănă pentru câteva clipe şi în final au votat pentru ACUM. Deşteaptă decizie!

Astăzi am încercat să conving o fetiţă că îi dau patru bomboane dacă este de acord să mănânce doar una iar pe restul să le lase pentru mai târziu. Evident că le-a băgat pe toate în gură în acelaşi timp.

Minunată lecţie de viaţă mi-au dat copilaşii ăştia!

De ce mai târziu când mai bine acum? Şi dacă mai târziu nu vine niciodată?

Am făcut mereu planuri pentru mai târziu şi am uitat să-l trăiesc pe Acum.

Pun vara legume pentru iarnă, cumpăr haine pentru ocazii speciale care nu mai vin, îmi pun de cele mai multe ori fericirea în hold pentru că acum mă lupt cu termene limite, iar mai târziu fericirea uită de mine.

Constat cu stupoare că am instincte de hârciog, că strâng veşnic pentru mai târziu şi nu mă mai bucur niciodată.

Le mulţumesc lui L, AN ş lui A că mi-au adus aminte să mai trăiesc şi pentru Acum.

Politeţe cu mooduri

2009-07-28T16:17:00.003+03:00

Am spus mereu că am fost educată “prost”, că sunt prea sensibilă, prea atentă la “te rog”, “poftim”, “mulţumesc”, “cu plăcere”, că sunt prea inflexibilă în hotărârea mea că o promisiune trebuie întotdeauna respectată şi numai dacă ai murit încălcată, că dacă ai spus DA unui proiect chiar o să fie da până la final şi lucrezi la fel de serios şi atunci cât lucrezi benevol si când eşti plătit.....

Dacă mă oprea cineva pe stradă pentru un sondaj de opinie aş fi răspuns răspicat: „Da” la întrebarea „vă consideraţi o persoană politicoasă?”
Şi totuşi.....

În tramvaiul meu veşnic aglomerat ofer mereu locul pe scaun femeilor însărcinate sau celor cu copii, dar nu întotdeauna persoanelor în vârstă. Uneori egoismul învinge şi decid să rămân organic legată de scaun citind cu îndârjire sau ascultând pe Edit Piaf la ipod.

Mă înscriu câteodată la competiţia ad-hoc organizată „cine prinde primul un scaun?”, după o zi lungă, când se dă startul la capăt de linie.

Mă poziţionez strategic acolo unde cred că se va deschide uşa tramvaiului/autobuzului/troleibuzului, îmi arunc de la distanţă poşeta pe scaun şi mă enervez atunci când altcineva se aşează cu hotărâre pe ea.

Mă surprind ajutând firesc persoanele invalide sau cele cu bagaje atunci cand vor sa urce sau să coboare într-un/dintr-un mijloc de transport dar întorcând capul către geam atunci când fericită am cucerit un scaun şi o persoană se împinge ostentativ în mine pentru a-mi atrage atenţia că trebuie să i-l cedez.

Mă ruşinez de faptele mele? Desigur! Aproape întotdeauna! Dar asta nu înseamnă că altădată nu o să mai fac.

Nu, nu sunt o persoană politicoasă. Politeţea mea are mood-uri.

Ozana Maria

2009-07-17T14:14:00.003+03:00

O cheamă Ozana Maria , exista déjà undeva şi mă caută pe mine.

Nu, nu e în burtica nici unei mame iar în a mea nici atât pentru că burtica mea e stearpă.

Trupul meu e mort precum copacul neroditor. Oare mărul când nu mai are mere unde merge să înfieze? Dar părul? Cine vrea un măr sau un păr neroditor? Şi merele stricate sunt bune la ceva…La făcut ţuică!

O cheamă Ozana Maria şi are ochii mari pentru că mă caută cu privirea pe mine.

Are braţe mici, nervoase, agile, vibrând a nerăbdare să mă strângă în braţe pe mine.

Are picioruşe vii, zburdalnice, şi cred că aleargă spre mine.

Are o nevoie imensă de dragoste şi e gata să primească iubirea mea toată.

Ozanei îi e sete de tandreţe, de mângâiere, de alint, de râs zglobiu fără oprelişti şi pe toate acestea le aşteaptă de la mine.

Într-o zi, fericită zi, Ozana Maria o să mă găsească.

Memorial

2009-07-16T11:21:00.008+03:00

Am vizionat târziu în noapte,zile în şir, pe TVR, Memorialul Durerii, în anii '90.

Am citit despre Gulagul românesc printre rânduri în literatura de dinainte de 1990 şi de-a dreptul în cea de după '90.

Ştiam povestea Anei Blandiana şi demersurile organizaţiei pe care o conduce pentru ca lumea să nu uite, pentru ca lumea care nu ştie să afle că a existat Memorialul şi că el face parte, vrem nu vrem, din istoria noastră a tuturor.

Am ajuns într-o dimineaţă indecisă de iunie la Sighetu Marmaţiei. Norii nu se hotărâseră dacă acoperă sau nu soarele şi ploaia ne ţinea în suspans.

Am avut tot timpul în minte că dacă ajung la Sighet e musai să merg să văd Memorialul. Nu, nu este un loc de unde să ieşi spunând ce frumuseţe ai vizitat, nu e un loc în care te duci senin gata să rămâi surprins, DAR e un loc unde trebuie să mergi chiar dacă ai inima grea.

În centrul oraşului Sighet, în spatele primăriei, pe o străduţă ce coboară agale spre munte şi la capătul căreia peisajul se iţeşte splendind, se află Închisoarea.

Nu am să scriu aici povestea închisorii şi nici nu am să înşir ororile care s-au petrecut acolo până târziu spre anii 80. Alţii, mai informaţi şi mai pregătiţi decât mine au vorbit profesionist despre vieţile curmate în această inchisoare, despre pruncii născuţi aici, despre tineri care au ieşit bătrâni, despre ţărani, despre oameni de cultură, despre studenţi şi chiar elevi de liceu ce au intrat aici fără a-şi cunoaşte vinilie, despre rudele lor, despre oase frânte, despre vise spulberate, despre multă multă durere.

În rest, las imaginile să vorbească. Şi dacă ajungi la Sighet, eşti obligat să mergi să vezi Memorialul!!!

Cât vezi cu ochiul.....Maramureşul

2009-07-15T10:23:00.008+03:00

La Săpânţa

2009-07-09T17:02:00.007+03:00

<
După ce ieşi din Ocna Sugatag, treci de Sighetul Marmaţiei în drum spre Satu Mare, te opreşti musai la Săpânţa.

Mai întâi Vodafone şi Orange te anunţă cu candoare "Bun venit în Kyivstar, Ucraina! Tariful de roaming este....." . Dar afli cu stupoare că de fapt nu ai trecut graniţa, eşti încă în România, ba mai mult tocmai ai ajuns la Săpânţa.

Oprim pe marginea drumului şi satul ne primeşte cu muzică tradiţional maramureşeană cântată de o formaţie la carciuma de peste drum. Ne decidem să bem un suc acolo ca să ne bucurăm de toată această veselie dar constatăm că de fapt era o petrecere privată. Cineva îşi sărbătorea ziua de naştere dar nu cu manele urlând din boxe îngrozind suflarea.

Pornim la pas spre Cimitirul Vesel. Pe drum un miros îmbietor ne atrage de la o plăcintărie. Alegem să cumpărăm o plăcintă cu brânză şi constatăm că ceea ce numesc ei plăcintă e de fapt un langoş. E bun aşa că ne uităm mirarea.

În scurt timp ajungem în faţa cimitirului vesel, loc de odihnă pentru cei din sat care s-au petrecut pe lumea cealaltă şi loc de pelerinaj pentru turişti. Ne nimerim în acelaşi timp cu un grup de unguri.

Cimitirul e vesel colorat, crucile au inscripţionate cimilituri pline de înţelepciune dar de râs nu-mi vine deloc. Şi apoi cimitirul este foarte mic, acum urmează să se extindă. O biserică se află acolo în construcţie.

După ce facem mai mult poze, citim crucile, aflăm poveştile pruncilor ce au plecat prea devreme, ale bătrânilor ce şi-au dus crucea cu bune şi cu rele, ale tinerilor ce îşi regretă trecerea în nefiinţă, plecăm.

Vizavi de cimitir, câţiva întreprinzători localnici vând produse de artizanat şi tot felul de oale şi ulceluţe.

Am plecat spre seară cu tristeţe în suflet de la Cimitirul Vesel din Săpânţa dar cu mulţumire ca mi-a fost dat să ajung pe aici.

În inima Maramureşului la Ocna Şugatag

2009-07-08T00:42:00.009+03:00

Dacă te sui în avion la 5: 00 AM , decolezi de pe Otopeni, ai toate şansele să aterizezi în Baia Mare la 6: 20 AM.

După o călătorie cu alţi 10 companioni şi un avion aproape gol, aterizezi pe aeroportul de jucărie de la Baia Mare.

De la navă mergi perpedes apostolorum până în sala de aşteptare unde urmăreşti cum sunt zburătăcite bagajele tale din cală pe un căruţ gen roabă şi aduse pe o banda lungă de 1 m.

Ridici valizele, preiei maşina închiriată deunăzi de pe internet şi pe aici ţi-e drumul, via Baia Sprie, Cavnic....până la Ocna Şugatag.

Dacă vrei să experimentezi turismul rural şi nu vrei să plăteşti o căruţă de bani pe hoteluri comuniste spoite la repezeală, nu mergi până în staţiune ci te opreşti în comună la Ocna.

Prima gospodărie pe stânga, cum intri în comună, poţi să tragi la Ianoş şi Viorica Tamaş.

Pentru numai 60 Ron pe noapte primeşti o cameră primenită, prevazută cu tot confortul lumii tale moderne de bucureştean.

Pentru 10 Ron pregăteşte mama Vioricăi mic dejun pantagruelic, proaspăt şi doar la cerere, iar pentru 20 de ron un prânz sau o cină cu două feluri de mâncare tradiţională maramureşeană, pe săturate, totul asezonat cu pălinca curgând râuri din partea casei, urmată de apă, suc sau bere.

Masa se pregăteşte cu doar două ore înainte de a fi servită şi se prezintă la apel cu mare fast, în grădină, la umbrar.

Nu lipsesc ospitalitatea, vorba domoală plină de înţelepciune, simţul umorului şi buna cuvinţă.

Mai adaugi ca ingrediente peisajul splendind, apa sărată din bazinele "staţiunii" şi soarele de iunie.

Eu nu mai am de spus decât:"hai la Ocna,în inima Maramureşului".

I am fine, thank you!

2009-07-08T00:33:00.002+03:00

De câte ori nu am fost întrebată în viaţa asta ce mai fac?!

Când eram mai tânără şi pletele-mi zburau în vânt, mă opream şi depănam pe nerăsuflate câte şi mai câte minunăţii şi grozăvii din viaţa mea.

Mai târziu, pe meleag britanic, am înţeles că nu e elegant să te iei în serios cu răspunsul ăsta. În fapt, oamenii vor să afle mereu doar că eşti bine.

Oricare alt răspuns îi pune serios în încurcătură, îi plictiseşte, le mănânca timpul şi uneori îi obligă la reacţii.

Românul are mereu idei şi mai ales sfaturi. În cazul sfaturilor s-ar putea să-ţi blestemi tu soarta şi să regreţi demersul.

De aceea, eu astăzi şi mâine spun cu hotărâre:"I am fine, thank you!"

"S-aştept?"

2009-05-26T07:17:00.002+03:00

"S-aştept sa vie viaţa cu coşurile pline
Şi să-mi aştearnă daruri din zări până la mine?

S-aştept în noaptea goală s-aud suind un pas
De prieten fără nume, străin şi fără glas?

Cu aripi adormite în dimineaţa lunii
S-aştept să mi se-ntoarcă în streaşină lăstunii?

S-aştept poate-amintirea să-şi mai incerce cheia
La poarta dintre dafini, s-aştept cumva scânteia
Luminilor pierdute în pulbere şi scrum?

La mine nu mai urcă de-a dreptul nici un drum;
De-abia o cărăruie, o dâră ca de fum.

Nu intră nici-o uşă, n-am prag, n-am pălimar,
doar stelele se-ngână cu noaptea-ntr-un arţar.

Ce să aştept să vie şi ce să înţeleg,
Când peste mine timpul se prăbuşeşte-ntreg?"

Tudor Arghezi

Absenţa

2009-05-20T12:24:00.001+03:00

Zgomot, peste tot zgomot. Nu îmi mai aud de mult gândurile.

Întrebări, Întrebări…Cu ultimele resurse răspund de departe, de foarte departe de mine, de tot.

Sună telefonul. Nu mai răspund. Am obosit să mimez interesul, indignarea...Am obosit. Nu mai am reacţii.

Nu deschid televizorul. Face zgomot şi zgomot nu mai vreau.

Nu vreau nimic sau poate doar îmi vreau absenţa. Plutesc. Valuri de disperare mă izbesc frontal şi mă dezechilibrez.

Tai frunze de salată verde pe marginea chiuvetei. Cuţitul mi-a alunecat într-o parte şi pentru fracţiuni de secundă cochetez cu ideea....Dar nu, nu încă. Şi asta e o decizie, dar eu sunt prea obosita să mai iau decizii.

Mâinile îmi cad grele pe lângă corp. Au dezertat şi ele, neputincioase.

Mă închid în baie, lacrimi gigant mi se preling pe obraji. Le ignor. Apoi , fără să îmi dau seama ,urlu cu sughiţuri ca un porc înjunghiat. Sau aşa cred...pentru că eu nu mă aud, nu mă vad.

Mi se spune că trebuie să vorbesc, că trebuie să mă descarc ca să-mi treacă. Nu mai am cuvinte nevorbite. Nu mai am ce să descarc.

Aş vrea să plec. Sau nu. Şi asta e o decizie şi eu nu pot....

Jos cocoaşa!

2009-05-13T15:47:00.002+03:00

Venim pe lume şi ducem mai departe mii de cocoaşe. Gârboviţi de povară, îngânduraţi, ne târâm în lume cocoaşa cu visele părinţilor noştri pentru viaţa lor, cu visele lor pentru viaţa noastră, cu visele strămoşilor şi stră-strămoşilor pentru toate generaţiile ce răsar din aceeaşi sămânţă.

În loc de mersul zglobiu al speranţei, ne târşim paşii îngreunaţi de mii de “trebuie” pe care nu ştim cum să-I rânduim în ordinea priorităţilor, întotdeauna ale lor şi niciodată ale noastre.

Şi uite aşa cocoaşa se măreşte, se măreşte…până când o transmitem şi noi mai departe copiilor noştri.

Păşesc şi ei în viaţă cu degetele mătuşii, nasul urât al bunicului, coapsele late ca ale bunicii, repezeala şi lipsa diplomaţiei de la mama, conservatorismul şi obtuzitatea de la tata, urechea afonă cine mai ştie de la ce rudă de gradul 14.... Evident, cocoaşa conţine doar lucrurile negative cu care ne-am procopsit şi din cauza cărora viaţa noastră nu este ceea ce ar trebui să fie.

Eu am decis să nu-mi mai asum nicio cocoaşă.

Evident, nu pot schimba (doar chirurgia plastică poate) nasul , piciorul sau coapsele dar pot să-mi temperez elanul , pot să-mi cobor vocea, pot să mă dezic de toate obiceiurile proaste moştenite şi să încetez să mai dau vina pe cocoaşă.
Jos cocoaşa!

“Doresc să corespondez”......

2009-05-04T15:44:00.001+03:00

Înainte de 1989 oamenii aveau soluţii "rudimentare" pentru alungat singurătăţi, unit destine, creat punţi peste distanţe (pe teritoriul patriei evident). Ei bine, soluţia se numea rubrica „Doresc să corespondez”. Şi spuneau ei , cuminte, că doresc să corespondeze pe teme de literatură, natură, animale, filatelie ....şi câte şi mai câte, în fapt, fiecare cautând o jumătate, un prieten, un partener de dialog.

Am publicat şi eu, pe la 16 ani, un anunţ în “Săptămâna”, la rubrica Doresc să corespondez. Mi-au răspuns zeci de oameni, băieţi, fete, bărbaţi.... Zile întregi mi-a adus poştăriţa scrisori mirându-se de invadarea bruscă a cutiei noastre poştale.

Mama a început să se teamă de hoţi, obsedaţi ......fraţii mei să râdă de mine...iar prietene mele erau teribil de invidioase. Gospodăreşte am răspuns la zeci de scrisori zile în şir. După câteva săptămâni mă alesesem cu un „grup de prieteni”, aşa cam ca pe blogurile de astăzi, camerele de chat de ieri. Fete şi băieţi, scriind fiecare cât de frumos sau deştept puteam, prezentând partea cea mai frumoasă şi mai cosmetizată a noastră, aşa cum fac oamenii şi astăzi on line. Am corespondat doi ani cu oamenii aceştia, timp în care grupul s-a micşorat din ce în ce mai mult.

De întâlnit, nu m-am întalnit cu nimeni în acest timp. Dar de îndrăgostit, m-am îndrăgostit doar de unul, prima iubire a vieţii mele, mai mare decât mine cu 3 ani. Acest băiat, George, m-a ţinut de mână, epistolar evident, la examenul de treapta a doua, apoi la teze, la olimpiade, la bacalaureat.. Ne-am scris frumos, Dumnezeieste, din ce în ce mai des şi obsesiv eu, din ce în ce mai romantic şi învăluitor el. Citeam repezit nopţi în şir cărţile pe care le pomenea el, în treacăt, în scrisori, pentru ca să pot mai apoi să răspund, să continui şirul.., scriam despre cele mai curajoase proiecte ale mele (pe care nu aveam, în fapt, curajul să le aplic), despre ce visam, despre ce vroiam să fiu dar afirmam cu tărie că sunt.... aşa cum fac şi astazi oamenii pe blog-uri sau chat-uri.

A venit apoi revoluţia şi posta nu a funcţionat o bună bucată de vreme. Am plâns zdrobită de gândul că el ar fi putut să păţească ceva în zilele acelea confuze, am regretat fiecare Nu rostit la solicitarea lui de a ne vedea şi am pornit zăludă să îi caut numele în cimitirul proaspăt aşternut în memoria eroilor căzuţi în revoluţie. Am plâns după fiecare cruce citită, dar am plâns de fericire că numele lui nu era scris acolo.

Apoi i-am scris şi am cerut răspicat un număr de telefon şi o întâlnire. După trei ani, ne-am întâlnit, ca toţi îndrăgostiţii bucureşteni, la Universitate, la „coada lui Mihai Viteazul”.

Nu am să povestesc întâlnirea cu un barbat, de-acum , frumuşel înalt, dar străin, ci am să spun că m-am agăţat de “povestea” asta ani buni după aceea, aşa cum ne agăţăm de adolescenţă când nu vrem să o lăsăm să plece.

Nu a funcţionat, nici un fior nu am simţit la sărutul lui ...dar cum tremuram citindu-i versurile. Mana lui aşezată cuminte pe mâna mea nu transmitea nici un curent, dar curenţi de aer rece şi fierbinte mă invadau deodată cu fiecare plic ce poposea în cutia mea poştală. Nu vroiam nimic, decât să-i respir aerul chiar dacă miresmele tari ale rândurilor scrise se risipiseră.

Pentru băiatul ăsta am plâns 3 ani, am citit zeci de volume, am râs, am scris sute de scrisori pe care, evident, el nu le-a păstrat, am „croşetat” în gând o familie... Tot cu el mi-am îngropat prima iubire.

Îmi este şi astăzi dor să mai “doresc să corespondez”......

Sufăr de o boală cumplită şi fără de leac : iau lucrurile în serios

2009-04-30T17:24:00.005+03:00

Mă suni că-ti este rău, las cratiţa să ardă pe aragaz şi alerg, în papuci şi în pijamale, la tine.

Îmi ceri ajutorul, îmi zdrobesc mintea după soluţiile salvatoare şi inventez planul Z la planul A, ca să fie… Te sun în fiecare zi a vieţii tale şi te întreb ce ai mai făcut, iar dacă planurile de la A-Z nu au funcţionat apar rapid cu planul A2.

Îmi spui că te doare capul, merg la farmacie să-ti cumpăr medicamente de cap.

Eeeee dar lucrurile nu sunt ce par a fi. Tu spui că-ţi este rău, dar nu îţi este chiar rău ci ai aşa o stare între lene-plictiseala şi spleen, soră cu melancolia, iar tâmpita de mine am alergat într-un suflet şi te-am mai şi deranjat. Ei, dar nu trebuia să o iau şi eu de-a dreptul.

Mi-ai cerut ajutorul şi acum te-ai pricopsit cu ajutorul meu constant, de care nu aveai chiar nevoie, ba te mai bat şi la cap cu soluţii peste soluţii, când de fapt tu nu vrei nimic.

Te durea capul doar aşa metaforic, nu trebuia să mă duc până la farmacie…

Ufff!! Ce mă fac? Sunt tâmpită de-a dreptul.

De luni întregi primesc pe email, ca şi voi, mesaje umanitare: un copil are nevoie de un transplant de rinichi, altul de sânge, o femeie are nevoie de ajutor..... Unele emailuri au chiar şi date de contact, o rudă, o mamă, un frate, unde să suni dacă vrei să ajuţi.

Aţi sunat vreodată? Eu da. Nu mi-a răspuns nimeni niciodată. Ba la sfârşit de lună, uneori, m-am trezit că am plătit o factură de mobil mai mare pentru că am apelat „numere speciale” taxabile încă de la primul ţârâit.

Am primit zilele trecute un email în care mi se cerea ajutor pentru o fetiţă care moare dacă nu primeşte sange grupa AB4 negativ. Eeee, dar eu am AB4, nu ştiu dacă e negativ sau pozitiv dar merită încercat, dar eu vreau să ajut...vreau un număr de contact al mamei, vreau să mă duc să donez sange.....Mi s-a răspuns „nu am, am primit şi eu pe mess mesajul ăsta şi m-am gândit să-l dau mai departe”.

Doamne, la ce bun, daţi mai departe mesajele astea?

Este posibil să te uiţi seara în oglindă şi să decizi că ai făcut o faptă bună doar ptr că ai spam-uit emailurile oamenilor fără rost?

A doua zi, primesc pe mess acelaşi mesaj. De data asta mesajul spunea că fetiţa, aceeaşi, avea grupa AB4 fără menţiunea negativ sau pozitiv. Spun iar: vreau să ajut, vreau un contact, un telefon ceva... Mi se răspunde sec ”Nu am , dar e o chestiune de viaţă şi de moarte şi mi s-a părut important să dau mesajul mai departe”.

LA CE BUN OAMENI BUNI?

Acum două săptămâni primesc un email în care mi se cere să ajut un băieţel bolnav de leucemie. Aveam deja ceva informaţii obţinute de la un caz anterior şi mă ofer să sprijin iniţiativa persoanei cu tot ce vrea.

Persoana mă întreabă, confuză, „ce iniţiativă?”. Caut, adun şi livrez trimiteri la legislaţia României, idei şi exemple de iniţiativă.... Credeţi că am mai primit ceva de atunci? Nope!

Hotărât lucru, sunt iremediabil bolnavă!

Reuniunea de clasă

2009-04-27T14:27:00.007+03:00

M-am reîntors, după 20 de ani, în clasa a XII-a A la Liceul de Filologie-Istorie nr 1 "Iulia Haşdeu".

Am stat în banca mea, mai precis la masa cu 3 locuri de unde a lipsit cea de a treia colega de bancă, mi-am privit în ochi foştii colegi, dirigintele, profesoara de biologie şi profesorul de istorie.

Mi s-a făcut dor de profesoara de limba română, de profesoara de chimie şi cea de filosofie, de colegii absenţi din nepăsare sau din motive de depărtare....

M-am regăsit adolescentă, emoţionată, povestind despre mine în faţa clasei, aproape de tabla neagră, acum verde, gata să mă înghită.

Am plâns şi am râs de bucurie. Am urcat pe scara profesorilor, am poposit în faţa cancelariei, am cercetat îndeaproape clasa noastră, laboratorul de limbi străine, am tras adânc aer în piept pe coridorul reacreaţiilor noastre...

Doamne, unde s-au dus cei 20 de ani ?

Despre singurătate

2009-04-13T07:23:00.001+03:00

Ni se spune mereu că ne naştem şi murim singuri, că sunt multe momentele vieţii noastre în care nu e loc pentru solidaritate, că de cele mai multe ori nu te ţine nimeni de mână, nu uşurează nimeni povara de pe umerii tăi, nu varsă nimeni lacrimile tale, nu tremură carnea altuia în aşteptările tale, nici un pat nu rămâne nelocuit şi nico pernă nu şade neadormită în orele insomniilor tale DAR bucuriile tale sunt, de obicei, bucuriile tuturor.

Ei bine, astăzi nu mai cred asta. Bucuriile tale stau cu siguranţă în gâtul cuiva, strangulează de indignare respiraţia regulată a celui ce mai deunăzi era gata să îţi întindă batista pentru a-ţi ostoi durerea. Bucuriile tale stau mărturie a neputinţei altcuiva, deschid uşile îndoielilor pentru cei ce erau îmbuibaţi de mulţumire eternă, ridică semne de întrebare pentru cei ce se proclamaseră veşnici învingători (învinseseră doar valuri întregi de lacrimi din durerea ta!) şi obligă la recunoaşterea vocală a calităţilor tale.

De aceea, în zi de sărbătoare, la ceas de bucurie, nu m-am mirat când m-am trezit singură cu „bucuriile” mele, când nu unul ci TOŢI oamenii din jurul meu au devenit prea ocupaţi cu rutina vieţii lor victorioase iar orele lor au devenit prea puţine, telefoanele au amuţit, cablurile de internet au intrat în adormire şi peste tot şi toate s-a aşternut tăcerea.

Bucuriile mele au stricat cu certitudine tihna cuiva şi eu m-am trezit singură.

Nu cumva eram de mult singură ?

Lecţia de viaţă

2009-04-09T16:12:00.001+03:00

Să nu-i dai săracului resturile de la masa ta îmbuibată, să îţi ajuţi aproapele când are nevoie şi NU atunci când îţi este ţie la îndemână, să nu uiţi de unde-ai plecat şi să nu te dezici de cei cu care ai pornit la drum, să ai recunoştinţă nu doar pentru ce ţi-a dăruit viaţa ci şi pentru ce ţi-au dăruit ceilalţi, să iubeşti oamenii, să nu te minţi, să nu îţi cauţi scuze pentru momentele de laşitate sau de lene, să nu te crezi nemuritor, deasupra legii sau deasupra tuturor.

Ce simplu pare !

Încerc în viaţa mea de zi cu zi, ca o vietate bicisnică ce mă găsesc, să nu îmi pierd nordul şi să nu uit cele câteva lucruri enumerate mai sus.

Din când în când mai primesc câte o lecţie de viaţă de la VIAŢĂ sau chiar de la câte un om.

Recent o prietenă mi-a dat o extraordinară lecţie de viaţă. Nu are mai nimic concret în viaţa ei, pe lângă splendoarea de fetiţă şi minunatul soţ. Nu are nici casă, nici masă, nici bănuţi la teşcherea, nici masa îndestulată, şi totuşi s-a apucat să facă ordine în legislaţia sanitară. A început prin a răspunde la unul dintre zecile de emailuri pe care fiecare dintre noi le primeşte în fiecare zi. A urmat apoi un proces îndelungat de petiţii, memorii, telefoane, drumuri la autorităţi, nervi, nopţi de nesomn, miting, negociere, presiune şi în final a reuşit. Nu doar că a reuşit să schimbe ceva, dar a reuşit să aducă alături de ea şi alţi oameni.

Mă simt o furnică netrebnică pe lângă femeia asta!

Nu am răbdare

2009-04-03T15:05:00.002+03:00

Toată viaţa mea de până acum am crezut că sunt o răbdăreaţă. Am fost ferm convinsă că sunt un bun pedagog pentru că am răbdare, pentru că dispun de energii nebănuite canalizate toate spre un rezultat atins doar prin munca migăloasă tipică unui bătrân chinez. Am crezut că ştiu să plămădesc ore lungi de aşteptare, că pot să pun la dospit proiecte şi să aştept firesc ca ele să crească, că pot să nu mă uit la ceas şi în calendar, concentrată fiind doar pe creaţie.

Ufff, ne cunoaştem atât de puţin! Zilele astea am avut o revelaţie: nu am răbdare! Nu ştiu să aştept, nu ştiu să amân, nu înţeleg refuzul şi îmi muncesc mereu mintea cum să fac ca să nu înnebunesc în aşteptare.

Nu am răbdare să desfac lucruri încâlcite, de aceea prefer să le organizez eu de la început; nu am răbdare să plâng pe cenuşa eşecurilor mele şi de aceea mă ridic înainte de vreme şi o iau de la capăt cu un plan nou nouţ care de data asta TREBUIE să meargă şi când nu merge plâng puţin, timp în care rotiţele se angrenează deja scremându-se să „ouă” un plan mai falnic şi mai frumos.

Au trebuit să treacă ani lumină peste mine ca să înţeleg că răspunsul la întrebările „de ce numai eu?, de ce numai mie?” stă în incapacitatea mea de a mă opri din goana contra cronometru. Nici măcar nu am habar cu cine mă întrec. Cred că mă întrec cu viaţa. Mă gândesc mereu că am doar viaţa asta şi am atâtea lucruri de făcut, atătea de dăruit şi mă tem să nu mor înainte de a le fi făcut/încercat pe toate. Mama a murit la 49 de ani şi trăiesc mereu cu tainica teamă că nu am să apuc să trăiesc mai mult decât ea şi vezi, timpul meu zboară nemilos pe fereastră şi mai am doar câţiva ani.

Dorm doar 4 ore pe noapte, uneori chiar 5, clocesc simultan mai multe proiecte, trăiesc vieţi paralele, în unele eşuez şi în altele am succes, toată lumea este mai presus decât mine, universul întreg îmi este prioritate şi ultima persoană de pe lista mea sunt eu.

Uneori îmi este teama, alteori îmi este somn, frig sau chiar dor, dar nu am timp şi nici răbdare să clocesc soluţii cârpite aşa că merg mai departe.

Nu am răbdare să fiu bolnavă, nu am răbdare să plâng, nu am răbdare să fiu slabă sau tristă. Nu am răbdare!

De ce s-au născut românii deprimaţi

2009-03-27T22:27:00.001+03:00

Am petrecut, în interes de serviciu, o saptămână alături de un grup de americani. Nimic nou sub soare.

S-au infiripat veşnicele discuţii: moştenirea comunistă, corupţia, dezvoltarea, NATO, UE, FMI, discriminarea, Micul Paris, mici şi bere, papanaşi,Cismigiu...etc

Întrebată de ce Românii nu zâmbesc prea des şi de ce sunt aşa de fatalişti, am avut două răspunsuri insipirate. Pe măsură ce mă gândesc mai mult cred că am găsit explicaţiile cele mai corecte:

1. Românii nu au dinţi şi de aceea se feresc să zâmbească. Vă provoc să cercetaţi cu atenţie problema asta şi o să observaţi că până şi cei tineri au măcar câte un dinte lipsă, dinţi galbeni, tartru cât cuprinde... Despre cei trecuţi peste 50 de ani nu mai vorbesc.

2. Mioriţa. Da, citiţi corect, Mioriţa este vinovată de fatalismul românilor. Unde mai pomeneşti în literatură sau în religie mentalitatea asta de acceptare dezarmată în faţa destinului? Preotul spune să te căieşti, să fii umil şi să-ţi accepti destinul. Aşa face şi ciobanul nostru, deşi mioriţa îi vorbeşte în vis şi îl previne, el alege să NU facă nimic. Americanii îmi explicau că ei sunt învăţaţi de mici să fie proactivi, că până şi la slujba de la biserică li se spune că Dumnezeu îi îndeamnă să se ajute şi singuri.

Poveşti de început de săptămână

2009-03-17T07:34:00.003+02:00

Dimineaţă, în metrou, doi tineri se sorb din priviri. El, de o eleganţă rafinată, încearcă parcă să se contopească în privirea ei, corpul lui, pe jumătate contorsionat, este întors către ea. Ea, reţinută, acceptă măgulită omagiul. La Universitate coboară amândoi din metrou şi păşesc degajaţi şi la fel de absenţi faţă de lumea înconjurătoare.

În picioare, în faţa lor, stă o doamnă frumoasă şi la fel de elegantă. Este însărcinată într-o lună vizibil avansată. Are faţa roşie şi pe obraji i se preling, fără încetare, şiroaie de lacrimi. Cu vizibil efort doamna ţine, cu nădejde, în mâna dreaptă o poşetă şi o plăsuţă. Delicat, îşi aranjează din când în când părul încercând să ascundă că plânge. La Universitate se aşează pe scaun, uşurată parcă de o povară.

La ieşirea de la metrou, la un colţ de stradă, două tinere îşi iau la revedere. Drăgăstos îşi îndreaptă una celeilalte ţinuta, se mângâie lacom şi par să nu mai dorească să se desprindă una de cealaltă.

Mai încolo, pe un trotuar păşeşte ţanţos o tânără brand-uită din cap până în talpi. Se îndreaptă, cu hotărârea omului care ştie foarte bine cine este şi ce are de făcut, către metrou.

Pe o altă străduţă doi tineri se ciondănesc. El pare că se roagă de ea în timp ce ea, destul de indecisă, îi reproşează că aseară a lovit-o. El se apără spunând că şi ea a dat în el.

Tehnici de “gâdilat” prietenii

2009-03-16T06:46:00.005+02:00

Am aceeaşi bucurie imensă când primesc cadouri ca atunci când le dăuriesc. De aceea, simt în mod natural nevoia de a preţui, de a pune în valoare şi a face un spectacol din darurile acestea.

Apreciez gesturile făcute din inimă şi nu din complezenţă. Urăsc să-mi dăruieşti ceva numai pentru că trebuie, să îmi impachetezi cadoul în hârtia de la cadoul oferit de mine anul trecut, urăsc să încerci tu cadoul înainte de mi-l dărui, urăsc să-mi dăruieşti lucrurile inutile cu care te-ai căpătuit tu şi de care te descotoroseşti acum facandu-le cadou, urăsc cadourile practice despre care se spune că “prind bine la casa omului” chiar dacă se dovedesc mai apoi complet inutile.

Gesturile născute din truda minţii ce se zbate să găsească nu ceva scump dar ceva memorabil, gesturile rezultate după ore de chibzuinţă, ei bine, acestea, trebuie preţuite cum se cuvine. Cineva s-a gândit cum să-ţi facă o plăcere, cineva a rostuit cu migala la bucuria zilei tale.

Am primit un parfum spectaculos de la cineva drag şi într-o dimineaţă i-am trimis un sms: “Astăzi mă simt extrem de feminină pentru că port parfumul de la tine. Mulţumesc!”

Când mă văd cu fetele, mă îngrijesc de cu dimineaţă să port una dintre bijuteriile oferite de ele. Este un joc! Ele îmi admiră bijuteriile, ca şi când nu ar cunoaşte povestea lor, iar eu le reamintesc cine mi le-a dăruit.

Îmi doream de câteva săptămâni un ac special pentru eşarfe. Am ochit unul la o amică şi îmi doream, în secret, unul la fel. De 8 martie m-am revăzut, după timp îndelungat, cu o altă persoană dragă. Ea mi-a dăruit un ac de eşarfă. E minunat! Cum de mi-a citit gândurile? L-am purtat a doua zi şi i-am trimis un sms frumos. Eram aşa de elegantă cu acul meu cu tot!

Mai de mult cineva mi-a dăruit nişte CD-uri cu muzica Bucureştiului de altădată! Fantastic cadou! Este cel mai inspirat cadou pe care l-am primit vreodata de la persoana respectivă! Şi astăzi ascult cu drag CD-urile astea!

Acum un an am primit de la doua fete, ce mi-au devenit mai apoi foarte dragi, o glastră superbă din lut vopsit în culorile naturale ale pământului. Am aşezat-o semeaţă pe pervazul de la bucătărie şi m-am îngrijit să-i asortez o perdea care-i scoate în evidenţă splendoarea.

Săptămâna trecută am primit, de la prietena mea dragă dragă dragă, o broşă foarte trendy. Am purtat-o semeaţă a doua zi şi m-am lăudat peste tot, ca un copil mândru de jucăria lui, neuitând să menţionez cine mi-a dăruit-o.

Mi-e drag, tare drag, să îmi “gâdil” astfel prietenii!

În inima capitalei, colţ cu Bucureştiul istoric.

2009-03-13T17:12:00.004+02:00

Am ajuns ieri, întâmplător , printre miile de drumuri pe care trebuie să le străbat zilnic, la o instituţie importantă, o organizaţie ce luptă pentru drepturile omului.

Sediul este ultra central, la 5 minute de Muzeul Naţional de Istorie, de Lipscani, de Carul cu Bere şi Biserica Stavreopoleos, vizavi de Cecul Mare…. Ce să mai zicem, în zona reperelor noastre şi a turiştilor străini ce ne vizitează capitala!

Un drum şerpuit şi provocator, pentru încălţămintea fină de primăvară, curge lin. Din loc în loc piatra cubică mai lipseşte. Atenţie la capcane!

Undeva pe dreapta, într-o curte întortocheată, se iţesc semeţe două perechi de case. O gospodină zeloasă, echipată eroic în colanţi tip iţar, 3 rânduri de pulovere şi fes asortat, bate cu nădejde un covor multicolor. Rotocoale de praf se înalţă la cer. Covorul atârnă într-o rână pe un bătător improvizat dintr-o sârmă legată de o uşă şi de un burlan de scurgere a apei.

Mă postez cuminte la uşa organizaţiei cu pricina şi privesc cu umire la activitatea casnică susţinută. Gospodina mă măsoară chiorâş de sus până jos şi se reapucă temeinic de treabă.

O muzică cu influenţe orientale inundă aerul, o fetiţă târăşte agale o găleată de gunoi, peste drum de case, la un birt de mahala bucureşteană de secol 19, se adapă grupuri grupuri de bărbaţi osteniţi de tumultul zilei.

Pitoresc! Foarte pitoresc centrul ăsta istoric al capitalei!

Despre colaţionare sau învăţământul românesc

2009-03-10T15:38:00.000+02:00

Am rugat-o ieri pe o tânără, nu spui numele, persoană neînsemnată dar relevantă pentru segmentul pe care îl reprezintă, să colaţioneze ceva. S-a făcut linişte la telefon. Perspicace, am înţeles dilema: ce înseamna a colaţiona?

Tânara cu pricina este absolventă a două facultăţi, una umanistă, ambele la Universitatea din Bucureşti, la zi, deci nu putem măcar condamna învăţământul privat, aşa cum o facem în mod obişnuit.

Nu ştiu care este soluţia sau dacă există una.

Macbeth la Opera Română

2009-03-07T18:39:00.000+02:00

Am fost la operă. Nu e pentru prima oară pe anul acesta şi cu siguranţă nici ultima.

Uimitoare desfăşurare de forţe, la un moment dat însoţitorii mei semnalau că erau 70 de artişti pe scenă, fantastice decoruri şi frumoase costume.

Pentru că nu am nici un fel de educaţie muzicală, am să spun doar că mie mi-a sunat perfect orchestra, iar dirijorul a fost stăpân absolut.

O poveste spusă cu maiestrie pe parcursul a trei ore de trudă năpraznică.

Să mai spun că un bilet la categoria I costă doar 53 Ron în timp ce un film la Mall e 25 Ron?

Inegal, precum societatea în care trăim!

Şi pentru că mâine este 8 martie, vreau să închei optimist spunând că bărbaţii nu pot face nimic de unii singuri, nici măcar o crimă. Dacă nu erau maşinaţiunile sofisticate ale lui Lady Macbeth, dorinţa de mărire a lui Macbeth nu se materializa. :)

După 20 de ani...

2009-03-06T16:59:00.009+02:00

După 20 de ani, pe fugă, se organizează reuniunea de clasă a absolvenţilor clasei a 12-a A, 1989, de la Liceul de Filologie-Istorie nr. 1 "Iulia Haşdeu", din Bucureşti.

Amintiri dragi mă încearcă şi de câteva zile sunt îngropată de carneţele, poze şi scrisori aducătoare de doruri ascunse.

Pentru că mă lupt cu eroism împotriva melancoliei ce mă încearcă, decretez cinic: uff, doar o lună până la întâlnire? Păi când să am eu timp de :liposucţie, implanturi, ajustări cosmetice, croitoreasă şi alte alea? Cum să mă prezint astfel la marea inspecţie? Mai ales că la întâlnirea de 10 ani nu eram în ţară, aşa că am absentat!

Să mai adaug că am păstrat sarafanul, cămaşa şi carnetul UTC?

Mai mult despre cum sa daruim

2009-03-04T15:15:00.001+02:00

ASCHF–R Filiala Bucuresti - Centrul de zi AURORA
Str. Tepes Voda nr. 86
Cod fiscal: 5110799
Bucuresti, sector 2 IBAN: RO 42 BRDE 441 SV 145 4880 4410
Telefon/fax: 021/ 322 BRD – Groupe Societe Generale – Ag. CAROL e-mail: centrul.aurora@yahoo.com www.czaurora.ro

Se apropie perioada in care avem “datoria” de a depune declaratia pe venit global, pentru anul 2008!

Va prezentam cateva date despre ce inseamna virarea a 2%, catre un ONG!

2% …? Din impozitul tau?… Pentru un ONG?

Poti face asta! Pentru cei mai putin norocosi, pentru cei care au mare nevoie.

Pentru copiii cu dizabilitati din Centrul de zi AURORA!

Cu toţii suntem preocupaţi de greutăţile de zi cu zi.
Există oameni care au responsabilităţi şi probleme speciale.
Există părinţi care trăiesc drama de a avea un copil cu dizabilitati!

Ei merită o şansă!

De fapt nu faceti sponsorizari sau donatii, nu dati nici un leu in plus. Pur si simplu spune-ti statului ca 2% din munca ta sa nu fie pierduta in neantul bugetului de stat, ci alegeti sa fie folosita in beneficiul copiilor cu dizabilitati.
Va implicati social si aratati ca va pasa! De comunitate, de semeni!
Fiţi alături de noi în încercarea de a le oferi acestor copii şansa de a ieşi din casă şi de a fi incluşi într-un sistem de educaţie.

Costul de funcţionare al unui centru de zi nu este diferit faţă de costul altei structuri pentru copii: şcoala, gradiniţă…

Pe langa celelalte lucruri firesti pe care si le doreste un copil la aceasta varsta(jucarii…jocuri..) copiii cu dizabilitati isi doresc sa mearga … sa vorbeasca… sa se joace…. Indiferent cat ne-ar fi noua, adultilor, de greu, trebuie sa avem intelepciunea si sa ne gandim ca de fapt ei poarta povara … si totusi zambesc! Putem insa sa-i ajutam si dumneavoastra puteti sa ne sprijiniti in aceasta munca!

Va rugam sa multiplicati si sa transmiteti acest mesaj colegilor, prietenilor, familiei dumneavoastra….

Formularul pe care il atasam este deja completat cu datele noastre, dv. aveti de completat datele personale si de semnat. Puteti sa depuneti dumneavoastra declaratia sau puteti sa ne-o retrimiteti prin posta iar noi le depunem la fiecare admninistratie.

Va multumim!

Eugenia Lica

E vremea să dăruim

2009-02-27T16:33:00.006+02:00

Se apropie anotimpul taxelor. Ne înghesuim iar, confuzi şi sătui, la ghişeele administraţiilor financiare. Dacă tot nu avem cum să scăpăm de asta, vă propun un gest în plus.

Vă rog frumos să veniţi alături de mine şi să dăruim împreună cei 2% unei cauze pe care eu am denumit-o de săptămâna aceasta drept Cauza mea: Centrul de zi Aurora pentru copiii cu dizabilităţi.

Întâmplarea mi-a purtat paşii în acest centru, acum trei zile. Vroiam să stabilesc nişte întâlniri şi am nimerit într-o căsuţă mică mică mică, precum cea a păpuşilor, dar primitoare, compartimentată cu gust, al cărei spaţiu a fost drămuit până la centimetru. Aici şi-au găsit alinare, sprijin, ajutor profesionist (psihologic, pedagogic şi medical) 170 de copii în ultimii 17 ani, asta fără să îi socotim pe părinţii copiilor, pe bunicii, pe fraţii lor...

E puţin? E mult? Cine poate decide? Copiii de aici au dizabilităţi motorii, adică sunt ţintuiţi în scaune cu rotile din motive medicale complicate ce ţin de condiţiile de la naştere. În rest, sunt sănătoşi tun şi creierele lor sunt intacte. Sunt copii preşcolari şi şcolari ce vin aici, în două ture, pentru fizioterapie, pentru logopedie, pentru ore specializate de curs. Aici au spaliere speciale, scaunele lor, o mulţime de materiale didactice specifice tipului de învăţare de care au nevoie, primesc o gustare, au rampe şi toalete special amenajate şi MAI ales sunt trataţi ca nişte copii şi atât. Sunt primiţi cu dragoste, cu zâmbetul pe buze, de o mână de oameni, mereu aceiaşi, care lucrează aici de 17 ani.

Ce diferenţiează Centrul Aurora de o altă instituţie de stat cu acelaşi scop? E simplu: aici este singurul loc unde părinţii au dreptul de a alege, unde părerea lor contează. Părinţii sunt informaţi nu numai în legătură cu posibilităţile de ameliorare/îmbunătăţire a stării copilului, dar sunt înarmaţi cu instrumente legale, cu o vorbă bună şi încurajări pentru a putea mai apoi să se ia la trântă cu statul. Aici găsesc părinţii un umăr pe care să plângă, un răspuns la întrebări, o ureche care are mereu răbdare să asculte şi un aliat la fel de motivat şi entuziast.

Am ascultat cuminte, pioasă şi copleşită povestea centrului, povestea celor ce i-au trecut pragul în ultimii 17 ani, povestea mamelor ce îşi duc mai departe crucea, cu decenţă şi împăcare în faţa sorţii, iar în final am sfârşit prin a plânge în hohote. Nu am plâns de milă, am plâns de ruşine pentru multele momente în care am crezut ca îmi e greu, pentru minutele în care m-am întrebat de ce mi se intamplă nu-s ce tocmai mie, pentru slăbiciunile şi laşităţile mele, dar mai ales pentru ignoranţa mea.

http://www.czaurora.ro/evenimente.php

Am să ataşez aici povestea profesională a Centrului şi Fişa de 2% completată deja cu datele Centrului. E vremea să daruim!

Obsesia lui NU AM

2009-02-26T16:51:00.001+02:00

Din ce în ce mai des aud în jurul meu prieteni, amici, rude care se plâng că nu au bani. Te-ai gândi că nu au literalmente bani de pâine pentru mâine, că sunt restanţi la întreţinere, că bate vânt de libertate în frigiderele lor capitaliste. Nici pomeneală!

Aceştia sunt oameni care se pregătesc de spring shopping la Viena, care îşi fac aniversări la Londra, schiază de Crăciun, în cel mai rău caz, la Braşov, ies vara în weekend pe litoralul românesc, beau vinuri fine la cină şi îşi permit să doarmă somn lung şi adânc după orele de birou fără să se chinuie cu fel de fel de munci încropite pentru încă 10 lei de coşniţă. Şi totuşi ei sunt cei ce nu au bani.

Ştiu, în funcţie de termenul de comparaţie la care te raportezi te poţi oricând văita că nu ai bani. Nu ai bani să schimbi plasma, să îţi cumperi perechea de pantofi numărul 501, nu ai bani să ieşi şi în weekendul ăsta o fugă până la Paris, sau pur şi simplu nu ai bani pentru un supersonic personal.

Ori mi-am pierdut eu răbdarea, ori ei şi-au pierdut Nordul!

Interviu cu mărţişoare şi damf de alcool

2009-02-26T11:35:00.003+02:00

Am trecut ieri,printre peregrinările mele nesfârşite prin Bucureşti, în mare viteză pe la târgul de Mărţişoare de la Muzeul Ţăranului Român.

Lume puţină, ger năpraznic, mărţişoare drăgălaşe dar nu neapărat originale, turtă dulce şi kurtos kalacs.

Am ales, inspirată dar grabită, mai multe mărţişoare de dăruit şi spre ieşire am fost abordată de o doamnă/domnişoară de la Radio România Actualităţi emanând un damf puternic de alcool. Era imbujorată tare, mergea împleticit şi cuvintele se încăpăţânau să iasă cu greutate din gura ei. În final,ne-am lămurit: vroia un interviu de la mine.

Şocată de constatarea că tanti e beată tun, nu am fost în stare să refuz, de fapt nu am avut nici o reacţie. Ea m-a întrebat iar eu, jenată şi cu ochii în pământ, am răspuns.

De ieri mă întreb fără încetare de ce dracu nu am refuzat, de ce mă simţeam tot eu jenată şi cum e posibil aşa ceva.

Visez la mai mult.

2009-02-24T06:49:00.000+02:00

Acum 10 ani mă plimbam pe străzi lăturalnice prin partea săracă a Londrei. Uneori, din metrou (în zona aia era la suprafaţă), priveam cu jind la bucătăriile luminate şi încercam să îmi imaginez vieţile locatarilor, ore domestice de cină, ritualul de seară, paşi târşiţi pe podea, vorba domoală, glasuri de copii, televizorul, strângeri de mână, promisiuni pentru a doua zi...

Mai târziu am făcut exerciţiul ăsta şi acasă. În spatele fiecărei ferestre luminate se află o poveste, de fiecare dată alta dar domestică, aşezată. Închideam ochii şi-ncepeam să-mi depăn povestea. Îmi spuneam cu încredere oarbă că într-o zi am să am şi eu o bucătărie, că la ceas de cină o să îmi adun familia, paşii grăbiţi vor lăsa ecou pe podeaua bucătăriei, televizorul o să zumzaie în surdină şi cineva o să mă strângă fierbinte în braţe la înserare.

Eram atât de săracă încât visul ăsta de “bogăţie” cumpătată îmi ţinea de frig, de foame şi uneori de dor.

Astăzi mă adun la becul bucătăriei mele moderne, clincketul capacelor cântă molcom a cină, paşi hulpavi se adună sub masă, răspunsuri monosilabice sunt scoase cu forcepsul, degetele mele freamătă de aşteptare şi nimic nu se mai întâmplă la înserare.

Nu sunt bogată nici astazi dar visez la mai mult.

Nervi de iarnă târzie

2009-02-23T19:46:00.000+02:00

Iar a venit Luni, frigul nu dă semne să mai plece iar eu îmi încep săptămâna cu o porţie zdravănă de nurofen. De data asta forte ca să mă ţină mai mult. Fiecare se droghează cum poate! 

Unii beau ca să uite sau ca să-i doară mai puţin, alţii inhalează te miri ce, tabacicii îşi măresc doza de tutun, cei mai norocoşi îşi consumă tristeţile în infinite ore de tandreţe...Eu rămân la nurofen. Şi când dependenţa s-a instalat, măresc doza.

Ospătaaaar! Încă un nurofen, te rog!

Bătrâneţe degeaba

2009-02-01T19:07:00.000+02:00

Am crezut mereu că emoţia soră cu moartea aparţine tinereţii. Ce altceva poate fi mai nesigur, mai temător, mai ezitant, mai umil, mai dedat arderii până la fitil decât tinereţea?

Credeam că timpul o să aducă cu sine nu doar bătrâneţea ci şi înţelepciunea, aşezarea cuminte a emoţiilor în matca lor, calmul , dar nu calmul acela rece şi cinic ci unul stăpânit, atoateştiutor şi pregătit pentru o mie de posibile răsturnari.

Am crezut că vine în viaţă o etapă în care, chiar dacă nu ai răspuns la întrebări, neştiutul nu te mai sperie, nu te mai găseşte dezarmat, inima nu mai pompează cu putere gata să-ţi iasă din piept, sângele nu-ţi mai ţaşneşte pe faţă şi obrajii nu-ţi mai ard spunând astfel lumii întregi drama ta.

Au trecut anii peste mine, întâmplări frumoase şi îngrozitoare mi-au traversat viaţa, mii de examene au făcut ca şoricelul acela neastâmpărat să roadă , încet şi temeinic, din stomacul emoţiilor mele, oameni au intrat şi ieşit din povestea mea fiecare cu ce a putut, lăsând în urmă semne memorabile ale trecerii lor. Toate astea degeaba! Nu am învăţat nimic!

Mă aflu azi, după toate câte mi-au fost date să trăiesc, în acelaşi punct. Tremur la fel, fiori reci îmi străbat trupul, nopţile sunt marcate de insomnii iar în scurtele momente în care aţipesc rezolv probleme în gând.

Sunt la al 1001-lea examen de parcă ar fi primul din viaţa mea. Şi mai sunt câteva zeci în aşteptare. Ce-am să mă fac?

Mă retrag în colţul meu să mai tremur puţin. 

Eu şi identităţile mele

2009-01-26T20:47:00.000+02:00

M-am născut sub o stea norocoasă! Oricât ar suna de absurd, am să spun că m-am născut sub o stea norocoasă nu pentru că am avut, până la urmă, şansa să mă nasc, deşi mama (obosită de mizerie, de tristeţe, de greu, cu doi copii deja ..) a încercat să mă avorteze şi s-a trezit că sarcina mişcă prin luna a şasea. Nu pentru că la naştere, când , deşi anesteziată, mama nu a adormit de stres vrând să ştie dacă am toate degetele şi toate „alea alea” la locul lor, iar doctorul a stabilit că le aveam. Chiuretajul eşuat nu mi-a lăsat nici o urmă. Nu m-am născut sub o stea norocoasă pentru că am avut imensa şansă să am, până la urmă, 3 fraţi şi să creştem cu toţii împreună, iar mama umbla cu noi peste tot mândră de parcă era capra cu patru iezi.

M-am născut sub o stea norocoasă pentru că tata, într-un moment superb de inspiraţie, a decis să mă cheme Anemari-Helen. Nu-şi mai aduce aminte ce l-a inspirat dar se umflă în pene, mândru ca un păun, de fiecare dată când vine vorba despre mine şi identităţile mele. I le datorez pe toate.

În copilărie ne era greu să ne strigăm unii pe ceilalţi pe numele simandicoase alese de tata, aşa că ne-am strigat şi noi cum ne-a dus mintea. Eu am ajuns în scurt timp Ani.
O să vă spun un secret: urăsc să mă strige cineva aşa, deşi în gura fraţilor mei sună foarte bine.

Când am mers la şcoală în clasa I, nu ştiu de ce, nu-mi aduc aminte, toată lumea m-a strigat Helen. Pentru profesori şi pentru colegi, de la prima clasă până la ultima clasă din şcoala generală, am fost Helen. Mie îmi suna natural, absolut deloc exotic, deşi îmi aduc aminte că mă mai întrebau copiii pe afară cum de eu am un nume englezesc iar sora mea mai mare unul franţuzesc. Pentru anii aceia era extrem de neobişnuit. Aşa ne-am inventat, eu şi sora mea, origini şi rădăcini englezeşti şi frantuzeşti şi îmi aduc şi acum aminte gurile căscate de uimire ale auditoriului.

Prima suferinţă mi-a adus-o Helen prin clasa a opta, în anii 80, epoca Dallas. Am ajuns de râsul tuturor drept „Helen-Sue Ellen, suie în tren..” şi alte rime pe care copiii inventivi le scorneau pe seama mea. Ca să fie tacâmul complet, pe prietena şi colega mea de bancă o chema Paula, aşa că ea a devenit „Pamela”. Obosită de atâta batjocură, fără să mă înveţe nimeni, mi-a dat şi mie prin cap să mă duc la şcoală cu o sticluţă de la coniac Zarea umplută cu apă. În pauze, îmi scoteam ostentativ sticluţa şi sorbeam din ea la intervale foarte scurte. Îndată ce mi-am asumat această identitate, nu a mai avut nici un haz şi batjocura a încetat.

Ajunsă la liceu, altă criză identitară. Fetele au stabilit că Helen e un nume prea pretenţios iar Anemari e prea lung, aşa că au decis repede că o să mă strige Ane. Şi apoi, tot ele, au decis că trebuie scris cu doi de „n” şi aşa am devenit eu Anne. Anii de liceu au trecut repede şi eu am învăţat să jonglez uşor între Ani-Helen-Anne.

Mai târziu, la prima mea slujbă corporată, patronul american, nepătruns de dragostea pentru limba română ci dimpotrivă, ne-a cerut tuturor să ne englezim numele pentru că el nu se poate chinui să le reţina aşa complicate şi româneşti. Aşa Ion a devenit John, Mariana a devenit Mary.....iar eu m-am întors la Helen. Timp de doi ani colegii mei de serviciu ar fi putut jura că în buletinul meu scrie Elena, dar că salariul în valuta americană mă spurcase în Helen. Eu nu am fost nici o clipă conştientă de confuzie. A venit vorba aşa, într-o doară, şi când le-am arătat buletinul nu le venea să creadă. Eu şi numele meu, eu şi identităţile mele!

Astăzi, întoarsă la Anne, mă gândesc pentru o secundă înainte de a răspunde la telefon, înainte de a semna un email sau un sms pentru că, în funcţie de destinatar, mă prezint:
Ani, Helen sau Anne.

Distracţia începe când cumnata mea, fosta mea colegă de clasă din liceu, mă strigă Anne iar fratele meu Ani, când soţul îmi spune Anne iar finii, intraţi în viaţa mea pe altă filieră, îmi spun Helen.

Eu şi identităţile mele!

De ce-uri

2009-01-23T10:53:00.002+02:00

De ce plouă iarna? De ce apar ghioceii din noiembrie? De ce urlă în tramvai, încă de cu zori, fel de fel de cerşetori şi nimeni nu spune nimic?

De ce muzica tare de la i-pod-ul "colegului" de călătorie este doar house, cu acelaşi beat enervant on and on and on?
De ce muzica care ne place este mereu ascultată în surdină?

De ce cântă melodii temebele, la maximum, pe mobilele vecinilor mei de tramvai şi metrou?

De ce urlă tanti care vorbeşte, de dimineaţă, în tramvai, la telefon cu nea' Costel?

De ce se înghesuie lumea în tine chiar şi atunci când tramvaiul este gol?

De ce tânăra de azi dimineaţă îşi vâra mereu mâneca de la palton pe pagina cărţii mele, deşi tramvaiul era gol? De ce mă simţeam ca şi când cineva îşi înmoaie mâneca de la cămaşă în supa mea?

De ce toată lumea vrea să coboare din tramvai în acelaşi timp cu tine şi pe aceeaşi uşă?

De ce am fost pocnită, ieri, în cap, la bazin, de un nene în vârstă care înota în spatele meu, pe aceeaşi bandă cu mine, deşi bazinul era gol? De ce şi-a continuat nestingherit drumul în timp ce eu, bâldâbâc, încercam să-mi dau seama ce îmi sună în cap?

De ce se uită oamenii urât pe stradă, chiar şi atunci când se uită în gol?

De ce ne este tot mai greu să spunem "te rog", "poftim", "îmi pare rău" ?

Dreptul la replică

2009-01-22T17:31:00.000+02:00

Nu există adevăr absolut. Nici dreptate absolută.
Se poate să greşesc, se poate să mă pripesc, dar îmi asum totul.

Pledez pentru moderaţie în toate!

Mai pledez pentru eleganţă şi de aceea postăriile "mitocăneşti" am să le opresc mereu, aici, în casa mea.

Da, celor de la Quattro Stagione le accept un drept la replică dar doar dacă dovedesc moderaţie, dacă acceptă că nu sunt în regulă cu subsolul ăla, dacă dovedesc bunăvoinţă şi intenţia de a îndrepta lucrurile ce trebuie îndreptate.

Este adevărat, nu am văzut bucătăria, DAR nici nu am scris ca am văzut-o. Am văzut DOAR recipientele în care se ambalează mâncarea zăcând pe o podea murdară, deschise, neacoperite, în acelaşi birou cu documentele, în picioarele tuturor ce se perindau pe acolo.

Celor ce spun că mănâncă la restaurantele din lanţ, le spun DA, şi eu am mâncat la restaurantul din Aviatorilor, la cel de pe Şoseaua Nordului...Da, acolo bucătariile sunt la vedere şi totul este foarte curat.

DAR livrarea se face din subsolul din spatele pieţei 1 mai!!!! Acesta este un fapt ce se poate simplu demonstra.

Despre adopţie

2009-01-21T12:22:00.000+02:00

Nu am să spun cum am ajuns la asta. Ce gânduri, ce emoţii, ce resorturi s-au trezit în mine şi cât a durat ca să iau o asemenea decizie.

Am să vorbesc despre procesul în sine.
Am mers la Direcţia de Protecţie şi Asistenţă a Copilului din cadrul Primăriei sectorului în care domiciliez şi am completat o cerere. Nu, nu este o cerere de adopţie.

Primul pas, atunci când o persoană/familie doreşte să adopte un copil, îl constituie obţinerea unui document ce atestă capacitatea de a adopta. Atestatul se obţine după ce completezi un formular, depui un morman de acte, faci nişte controale la pshilogul şi psihiatrul propus de Direcţie (firesc, de altfel), ţi se fac vizite la domiciliu, anchetă socială la serviciu şi în rândul cunoscuţilor.

După ce toate aceste formalităţi au fost îndeplinite, se cheamă că ai depus cererea de obţinere a atestatului. În termen de două luni, dacă întruneşti toate condiţiile, primeşti atestatul care este valabil doar un an.

După obţinerea atestatului urmează lunga aşteptare. De ce?
Săptămânal Direcţia eliberează 4 atestate, primeşte 5 noi solicitări de a obţine atestatul, dar de abia la fiecare două luni înregistrează în sistem un copil adoptabil.

Ce înseamnă un copil adoptabil? Înseamnă că situaţia acestui copil este clară şi irevocabilă din punct de vedere juridic. Doar judecatorul este cel care decide acest lucru. Doar pe baza actului eliberat de tribunal acel copil devine adoptabil.

În România sunt mulţi copii în situaţie de risc, abandonaţi (nu însă cu acte), copii ce trăiesc în neagra mizerie în case derăpănate sau cutii de carton, copii ce trăiesc în familii cu părinţi abuzivi.

Legislaţia română, prin modificările sale din ultimii ani, încurajează menţinerea copilului în familie prin căutarea rudelor de până la gradul 4. Asta înseamnă că fiecare unchi, mătuşă, bunic....este solicitat/ă să-şi dea în scris acordul pentru ca acel copil să devină adoptabil. Nu contest această decizie a statului. Sigur, e mai bine ca un copil să crească în propria familie decât în instituţii sau la o mamă maternală.

O mamă îşi poate da acordul, în scris, la notariat, pentru a-şi încredinţa copilul spre adopţie de abia dupa 60 de zile de la naştere. Aceasta este perioada în care mamele suferă încă şocul naşterii şi se consideră că nu judecă limpede. Dar şi după ce şi-a dat acest acord, tot mai poate reveni asupra deciziei atunci când se află în faţa instanţei şi este întrebată, pentru ultima oară, dacă este de acord să-şi dea copilul spre adopţie.

Practic, la o lună şi jumătate, un copil nedorit de mamă poate intra în procesul de a deveni adoptabil. Acesta este momentul în care asistentul social începe să întocmească actele copilului pentru a îi depune dosarul la tribunal.

Acum începe vânătoarea rudelor de până la gradul 4, rude necunoscute, cu domicilii instabile...Se începe colaborarea cu poliţia, căreia i se solicită, în scris, date privind domiciliul acestor rude. Poliţia anchetează şi răspunde, la rândul sau, în scris rezultatul anchetei sale. Apoi, cum rudele acestea nu domiciliază în sectorul/judeţul în care profesează asistentul social, se contactează asistentul social din teritoriu şi acestuia îi revine sarcina de a obţine declaraţia scrisă a rudelor, cum că renunţă la custodie.

Statul, asistentul social implicit, este obligat să consilieze aceste rude, să le informeze asupra drepturilor lor de a creşte acest copil fie şi numai în formula de "încredinţare spre creştere", cu indemnizaţii remunerate de la bugetul de stat.

De abia după ce rudele refuză, asistentul social solicită acceptul, în scris, al acestora.

Până la acest moment copilul a împlinit deja patru luni. A gângurit, şi-a ridicat ochii asupra celor din jur căutând-o pe ea- MAMA. Este etapa în care se trece de la hrana bazată numai pe lapte, la introducerea treptată şi a altor gusturi. Deja se rostogoleşte. Zâmbeşte. Strânge pumnuţul şi apucă tot ce are în jur, în special jucăriile, dacă le are. Nu e nimeni lângă el să-l legene seara, să-i cânte cântece de leagăn, să-l mângâie, să -l însoţească pe drumul miraculos al descoperirii culorilor, sunetelor....

Dar să ne întoarcem la asistentul social. În sarcina sa intră, deci, primirea cererilor de atestare a noilor persoane dornice să adopte, consilierea acestora, training-ul lor (părinţii trebuie să parcurga un număr obligatoriu de ore predate de asistentul social), să facă anchetele necesare, să depună dosare la judecătorie, să se prezinte, la termene, în instanţă ori ce câte ori este solicitat, să caute copii adoptabili părinţilor cu atestat, să viziteze copilul adoptat pentru o perioadă de doi ani de la adopţie, să clarifice situaţia copiilor abandonaţi pregătind dosarul lor pentru a putea deveni adoptabili.

Sună mult, nu-i aşa ? Dacă adaug că în sectorul 5, sectorul în care locuiesc eu, există doar doi asistenţi sociali, cum sună?

Vă spun eu, în calitate de persoană ce doreşte să adopte, sună dezarmant.

Dacă ne gândim că nu toate mamele hotărăsc încă de la naştere să îşi abandoneze copilul, că există mame ce fug din spital după naştere şi-şi abandonează copilul, asta după ce s-au internat sub nume fals, că există părinţi care nici nu vor/pot să-şi crească copiii dar nici nu decid să-i dea spre adopţie...avem tabloul complet.

Concluzia este că pentru a adopta un copil sănătos trebuie să aştepţi cel puţin un an, iar uneori mai mult decât atât. După un an de la obţinerea atestatului de persoană/familie ce are dreptul să adopte trebuie deja să începi procedura de re-atestare.

Şansele de a adopta un copil până într-un an sunt minime. Copiii pot fi identificaţi oriunde în ţară şi odată început procesul trebuie să rămâi în stand by. Asistentul social te poate suna oricând să-ţi spună că a identificat pentru tine un copil la Cluj. Nu-ţi rămâne decat să laşi totul baltă şi să pleci acolo.

Urmează vizite asistate, perioadă de probă de 3 luni, în care ţi se dă copilul acasă spre îngrijire, şi după aceea poţi decide adoptarea, adică să începi demersurile de adopţie în instanţă.

În instanţă, ca în instanţă! Termene, chemări, audieri, documente...

La un moment dat ai verdictul definitiv şi irevocabil: ADOPTAT.

Apoi, mergi la primaria de domiciliu, soliciţi un certificat nou de naştere, un nume nou...

Pentru următorii doi ani aştepţi vizite anunţate, sau nu, de la direcţia de protecţie şi asistenţă a copilului.

Am obosit! Nu mai am energie să vorbesc despre nenumăratele întrebări pe care ţi le pui, despre temerile privind moştenirea genetică, despre controalele medicale amănunţite pe care tu, în calitate de adoptator, ar trebui să le efectuezi copilului în perioada de probă de 3 luni, controale menite nu să te ajute să decizi dacă îl adopţi sau nu ci să te ajute să ştii cu ce ai de luptat, ce ai de "reparat" pentru ca acel copil să aibă toate şansele la o viaţă normală. Nu mai am energie să vorbesc despre cum îi spui copilului că a fost adoptat, despre explicaţiile pe care trebuie să le dai vecinilor, familiei, prietenilor, când apari deodată cu un copil de 2-3 ani. Sunt prea epuizată să mai spun că legislaţia nu îţi dă nici un drept (concediu de îngrijire copil sau alte asemenea facilităţi) până nu ai decizia definitivă şi irevocabilă de înfiere. Nici vorbă să scoţi copilul din ţară până la aceasta clipă.

Am obosit!

Delivery din tomberon şi mâncare de lux.

2009-01-16T16:25:00.001+02:00

Am pornit ieri dimineaţă printr-un periplu în Bucureşti ca să modific facturi. O poveste complicată cu recuperare de TVA, administraţia financiară, adresa greşită pe facturi…..

Căutam, deci, nişte furnizori care să-mi scrie adresa corectă pe facturile emise acum o mie de ani, să le ştampileze şi să le semneze. Unul dintre furnizori era Quatro Stagione de la care comandăm mereu mancare la “mese rotunde” sau alte evenimente. Acest lanţ de restaurante este considerat unul de lux şi preturile sunt pe masură. Preferata mea, Focaccia VIP, costă 30 Ron şi mănânc asta de aproape un an. Colegii mei au căzut şi ei, rând pe rând, în patima FV.

Cel mai aproape de birou este Quatro Stagione din Aviatorilor, aşa că am mers acolo crezând că atunci când sun şi fac comandă mâncarea îmi vine de la această locaţie. Fals! Ospătarii de acolo mi-au arătat că scrie pe bonul fiscal “Ion Mihalache 60”, adică la Piaţa 1 Mai. Mi s-a spus că livrările pentru întreg Bucureştiul se fac de la această adresă. Tot acolo se şi găteşte mâncarea.

Mă sui în taxi şi descind la locaţie. 30 de minute m-am plimbat aiurea de jur împrejurul pieţei, am întrebat toţi bătrâneii adunaţi la sfadă, am citit toate afişele şi toate panourile în căutarea restaurantului ce ne livrează mâncarea. Toţi oamenii întrebaţi îşi dădeau cu părerea. Sunaţi la numărul de pe broşură, cei de la minunatul delivery service au scos doar onomatopee fără sens evitând răspunsul şi asta în timp ce mie îmi îngheţase şi sufletul de frig.

La un moment dat mi-a atras atenţia un scuter cu reclama restaurantului aşa că am pornit în urmărirea lui. Da, era lângă Piaţa 1 Mai, mai precis dupa restaurantul libanez, într-un square de blocuri, adică într-un subsol de bloc. O pantă abruptă şi alunecoasă, de la gheaţa necurăţată, mă duce către un fel de pasaj subteran neterminat unde, lângă nişte tomberoane, se afla semeaţă o uşă fără nici un semn. Sun la interfon şi nu mă prezint când vocea feminină ţipă isteric „Cine eeeee?”. Instinctual simt că dacă mă prezint nu o să se deschidă uşa. Apare la timp, şi salvator, un delivery boy care mă întreabă ce-i cu mine. Fermă spun că sunt aşteptată pentru o factură aşa că el se oferă să mă introducă. Îşi spune hotărât numele în interfon şi tanti îi deschide uşa magică.

Pătrund într-un fel de subsol de bloc, hrubos, şi îl urmăresc, pe coridoare întortocheate, pe delivery boy. În drumul meu văd, cu coada ochiului, zăcând pe duşumeaua infectă, recipiente pentru ambalat mâncarea. Tot în drumul meu văd, răspândite ici colo, frigidere Fram, de când nu am mai văzut unul!, ruginite şi de abia îmi stăpânesc impulsul de a nu deschide unul. Nu de alta, dar cine ştie ce mai iese de acolo! Se termină coridoarele şi începem să urcăm pe nişte scări înguste. Trebuie să urci, însă, cu capul ascuns la cutie dacă nu vrei să te loveşti de grinzile de susţinere amplasate pe alocuri. Mirosuri amestecate ne însoţesc la tot pasul. Marcată de aventura mea uit să mă strâmb de scârbă. Pulsul mi-a crescut, ochii îmi ies din orbite, dar îmi urmez fără crâcnire ghidul. Ajung într-un birou cu pereţi coşcoviţi, cu o duşumea împuţită pe care zac alandala recipientele pentru mâncare iar în mijlocul camerei două birouri meschine. La cele două birouri stăteau , căci stăteau degeaba, un barbat şi o femeie. Mare le-a fost mirarea când s-au pomenit cu mine în încăpere! Repezit şi hotărât le explic nevoia mea şi ei se reped să mă servească pentru ca, evident, să scape de mine de acolo. Încăperea nu avea uşă. Intrai brusc din holul dubios. Nişte neni în haine de un alb îndoielnic stăteau la ţigară în faţa încăperii. La apariţia mea s-au facut invizibili. Din încăperile alăturate venea miros greu de mâncare gătită. ACOLO se gătea Foccacia VIP a mea! Brrr!

Mi-am luat facturile şi am pornit-o buimacă în căutarea ieşirii. Vroiam să ies mai repede la suprafaţă pentru că brusc mă cuprinsese o teamă cumplită şi mă gândeam că, dacă-mi dau ăia în cap, acolo o să-mi putrezeasca oasele şi nu o să mă găsească nimeni niciodată. În drum spre ieşire m-am întâlnit iar cu mizeria cruntă, cu mirosurile înţepătoare, cu frigiderele dubioase...Şi apoi am ieşit la aer!

De abia în taxi mi-am dat seama că puteam să fac poze cu telefonul. Era prea târziu să mă întorc şi îmi era cumplit de frică!

Ma uit în dosar şi văd că următorii pe lista mea sunt Pizza Tempo. Inspiraţia de moment mă îndeamnă să îi sun şi să cer detalii asupra adresei. O voce de la telefon îmi confirmă că adresa de pe factură nu este cea la care se găteşte şi de la care se trimit comenzile şi bonurile fiscale. Mi se spune că oricum la sediul de pe factură nu este nimeni. Explic succint problema mea şi solicit o întrevedere. Mă lovesc de la început de un val de rezistenţă „Nu trebuie să veniţi la sediu”, „Nu pot să vă spun adresa”, „Nu se poate”....În final vocea acceptă să-mi trimită pe cineva cu ştampila la birou ca să-mi rezolve factura, doar ca să nu merg eu la ei.

Şi de la Pizza Tempo câte salate am mai mâncat în ultimul an!!!! Şi colegii mei câte pizza!!!

Începe să mă furnice pe şira spinării pentru că am senzaţia că descoperit o conspiraţie a firmelor de catering împotriva populaţiei Bucureştiului. Cu toţii mâncăm din subsoluri insalubre, de lângă ghenă!!!!

În drum spre birou mă opresc pe Radu Beler la French Bakery să mai ştampilez o factură...Când dau să plec mă izbeşte în moalele capului întrebarea „Aştia de unde aduc minunatele sandwich-uri de 20 ron bucata?”. „Unde se asamblează ele oare?”

„Dar mâncarea gătită de la Angst de unde vine?”

Condamnată la avoir şi etre

2009-01-13T19:34:00.000+02:00

De ani de zile, mai mulţi de zece, duc cu mine complexul limbii franceze. La şcoală am studiat limba rusă şi limba engleză. Cum îmi place mie să spun, mai în gluma sau mai în serios, nu mi-a folosit la nimic! :)

De pe vremea când "se băga" ceva la Obor şi profesoara de rusă fugea repede ca să prindă şi ea, aţi ghicit -era înainte de 1989, şi rămâneam în clasă la grupa de franceză, ei bine, de atunci râvnesc la limba franceză. Şi ce frumos graseia dirigul! Ce melodios răspundeau colegii mei în franceză! Se auzeau nişte ritmuri, nişte cadenţe, atmosfera era specială, de mister complice (poate pentru că eu nu înţelegeam nimic) şi lucruri magice se întâmplau acolo. Am rămas intrusă până la final.

Anii au trecut şi, studentă fiind, mi-am luat meditatoare la franceza, dar m-am împrietenit cu meditatoarea şi orele noastre s-au transformat în interminabile poveşti despre viaţă şi noi. A trebuit să renunţăm repede la parodia asta şi eu m-am oprit la avoir şi etre.

Acum un an am pus piciorul în prag şi mi-am spus că trebuie să învăţ limba asta până la urmă. Prea multe umilitoare mişcări din umeri, a neputinţă, s-au făcut, prea multe tăceri, din neştiinţă, s-au aşternut, prea multe cărţi cu accesul oprit, prea multe melodii cu versuri surde...Prea mult!

Mi-am angajat ca meditatoare o tânără asistent universitar de la franceză. Şi ea graseia dumnezeieşte dar la ora cu mine venea oftând. Nu o trăgea aţa să o ia de la capăt cu mine şi cu nimeni altcineva, cred eu. A trebuit să ne luăm la revedere prieteneşte şi eu am rămas iar la avoir şi etre, fir-ar să fie ele de verbe.

La sfârşitul lui 2008 mi-am spus că e timpul să pun complexele în cui şi să dezleg odată misterul ăsta francez. Acum am o nouă meditatoare. E tânără, frumoasă în distincţia ei franţuzită, răbdătoare ca o călugăriţă, deşteaptă foc şi cu harul divin al predării. Am trecut, în sfârşit, de avoir şi etre. Am ajuns la indicativul prezent al verbelor de grupa 1.

Nu am învăţat încă limba franceză dar povestea continuă. Cred că am scăpat de blestem!

Copenhaga dupa...10 ani

2009-01-10T19:07:00.001+02:00

Ma sui in minusculul avion al companiei scandinave pentru un zbor direct la Copenhaga. Imi ocup cuminte locul la geam, imi scot revistele si cartea, ca un adevarat calator, si ma pregatesc pentru decolare. Dupa ce ne-am ridicat la cer incepe asteptarea. Nu e un zbor foarte lung dar mie asa mi se pare. Incerc sa imi explic nerabdarea si ma intorc cu 10 ani in urma cand am vizitat pentru prima oara Copenhaga.

Aveam 27 de ani, incheiam cel de-al cincelea an de convalescenta dupa marea si unica iubire, ma aflam fericita la prima mea iesire peste granita intr-un program de exchange in Anglia si mergeam sa petrec Craciunul si Revelionul la Copengaha, cu amica mea romanca emigrata si instalata cu tot tacamul (sot, copil, apartament...) in capitala Danemarcei.

Pornisem temerara in iarna aceea cu autobuzul, dupa zbucium pentru viza pentru Danemarca, cozi nesfarsite la ambasada Frantei din Londra pentru viza Schengen (pentru ca Franta era prima tara tranzitara), intr-o excursie de 24 de ore cu schimbat la miezul noptii autobuzul in Hamburg. Ce emotii! Calatoream singura, eram neincercata in ale granitelor (dat jos, spus povestea vietii tale justificand existenta ta de non-Schengen si non-UE cu o multime de hartii doveditoare) dar puternica in naivitatea mea. Nu aveam prea multi bani la mine, nici vorba de carduri de plastic aducatoare de liniste si confort, nici un mobil (prea devreme pentru mine in 1998-1999 pentru asemenea tehnologie), dar aveam convingerea ca ma va astepta Cristina la gara, la capatul excursiei istovitoare.

La 10 ani de la acesta calatorie, ma intorc la Copenhaga la o conferinta organizata de actualul meu job, inarmata cu suficienta femeii dedate si indulcite cu astfel de „plictisuri”, cu blacberry de serviciu si mobil personal, cu mult ravnitul card de serviciu captusit cu mii de euro, nu pentru shopping dar pentru cheltuieli necesare de calatorie si automat indeajuns de linistitor, si mai presus de toate in calitate de cetatean al Europei, calator fara viza.

Acum 10 ani nu asteptam nimic, doream doar, avida de cunoastere, sa vad si sa ma imbat de tot ceea ce poate oferi acest oras. Copenhaga era atunci cea de a doua capitala, dupa Londra, pe care o vizitam si vroiam sa mi-o apropii. Cristina, amica mea cetatean danez, avea insa atunci planuri secrete de „capatuire” pentru mine si pregatise mai multe vizite si iesiri la „vedere” menite sa-mi aduca alesul. Am inteles repede planurile ei si nu m-am impotrivit dar nici nu am acceptat cu exuberanta.

Vroiam sa inteleg in 3 saptamani tot ceea ce inseamna Danemarca, sa fii danez si cetatean al Europei care pe mine nu ma primise inca. Am prins atunci momentul cel mai fericit al unui oras: Craciunul si Revelionul. Capitala , in straie de sarbatoare, m-a primit cum se cuvine in Gradina Tivoli aflata in centru, garda regala s-a schimbat atunci la Palat ( cu mai putin fast insa fata de Londra) in onoarea mea, Mica Sirena mi-a zambit fericita pentru ca tocmai isi recapatase capul dupa ultimul furt , portul era tantos intesat de ambarcatiuni care mai de care mai fastuoase, strazile erau impodobite de sarbatoare si magazinele te imbiau cu fel de fel de articole pe care ochiul meu de est-european le supraaprecia.

In centrul Copenhagai auzeai la tot pasul vorba romaneasca si Cristina imi vorbea despre exodul roman de la inceputul anilor 90, despre zecile de fete venite gata sa faca orice ca sa devina europene, despre hotii de buzunare sau de biciclete mutati temporar aici, despre reputatia proasta a romanilor si despre lupta ei de a se aseza intr-o societate usor ostila. Cristina avea lupte interioare intre a isi forma si mentine un cerc de amice romance si de a se instala cu drepturi depline in cercurile daneze ale sotului ei. Sosirea mea a fost benefica si la timp. Eram mai mult decat onorabila, vorbitoare de engleza de calitate (toti danezii , de la copii la batrani, vorbesc limba engleza foarte bine), studiam in Anglia, nu purtam decolturi adanci si picioarele dezgolite dizgratios, aveam tot ceea ce ii trebuia Cristinei pentru ca sa arate de Craciun familei ei daneze partea buna a Romaniei.

Inca din prima zi am fost invitata la o petrecere de Craciun in casa socrilor ei, unde se adunase toata familia, se impodobise brad cu zeci de stegulete daneze in loc de globuri, se bea un fel de vin fiert si se manca orez cu lapte pe post de desert traditional si Mos Craciun a sosit in papucii traditionali de lemn batand cu bastonul la usa. Am fost fermecata din primul moment. Familia a avut atata gentilete incat sa-mi puna si mie un cadou la brad. Zilele ce au urmat au fost umplute de alte vizite, alte mese, alte experiente culturale.

Traiam un basm din care nu vroiam sa ma trezesc. Bineinteles ca observasem ca, dintre toate amicele romance ale Cristinei, ea era singura care parea ca nu facuse un compromis caci avea barbat tanar, frumos si cu propria afacere. Celelate romance intalnite acolo erau antrenate in fel de fel de relatii aducatoare de krona cu afaceristi chinezi sau pakistanezi batrani, burtosi si badarani. Fetele pareau sa nu le pese si se bucurau sa-i mai scuture de ceva gologani invitandu-ne pe noi, pe banii lor, in fel de fel de localuri luxoase. Asa mi-a fost dat sa traiesc cel mai fastuos si simplu Revelion din viata mea. Am fost invitati de o romanca cu iubit chinez bogat sa petrecem impreuna in centru capitalei, vizavi de Primarie, la restaurantul chinezesc al acestuia. Dupa ce ne-am imfruptat cu bucate alese, am coborat la parterul restaurantului, intr-un bar, unde am baut pentru prima data in viata mea techila indemnata de un barman oaches. La miezul noptii am iesit in strada si am ciocnit sampania cu valuri intregi de oameni ce-si urau de an nou in toate limbile pamantului. Cu greu m-am stapanit atunci sa nu plec cu valul. S-au aruncat petarde, s-a cantat in daneza, engleza si dumnezeu stie in cate alte limbi...

Dupa anul nou m-am inchis, de bunavoie , pentru doua zile, in apartamentul lui Peter, un danez prieten cu sotul Cristinei, si ne-am iubit ca la sfarsit de lume. Aceasta a fost cea mai importanta lectie de supravietuire pe care am primit-o vreodata si pentru care ii sunt vesnic datoare lui Peter. Ne-am iubit fara fasoane, fara povesti si lacrimi de amintiri amare la lumina lumanarii, ne-am iubit constienti ca nu ne vom mai vedea vreodata si multumiti si impacati cu acest adevar, ne-am iubit fara rezerve si inhibitii doua zile si doua nopti. La sfarsitul acestor doua zile mi-am ingropat, dupa cinci ani lungi de neagra suferinta, marea iubire si am decis sa traiesc si sa ma intorc la viata. Peter era primul meu barbat de dupa EL, si nu s-a putut mai buna alegere. Am redescoperit ca sunt femeie, ca mai am simturi ce se pot trezi din adormire, am descoperit ca stiu sa zambesc, ca pot fi amuzanta si uneori chiar dorita.

Dupa 10 ani ma intorc la Copenhaga nu dupa amintiri ci coplesita de ele. Gradina Tivoli si Palatul Parlamentului sunt tot acolo iar Mica Sirena sta resemnata pe tarm inconjurata de cohorte de turisti italieni si chinezi. Bicicletele parca s-au mai inmultit pe strazi, noi linii de metrou s-au construit (in urma cu 10 ani era doar una). Restaurantul chinezesc si cladirea Primariei sunt la locul lor. Astazi nu mai sunt uimita de banda speciala pentru biciclete pe care in urma cu zece ani am confundat-o cu trotuarul si era sa fiu pusa la pamant de zecile de biciclete pornite parca la start la culoarea verde a semaforului. Nu ma mai zgaiesc cu ochi curiosi la bicicletele cu tot felul de atasamente pentru carat copii sau bagaje, nu mai sunt uimita de liftul care te coboara la peronul de metrou sau de tren daca ai bagaje sau carut pentru copii si nu poti cobori pe scari, nu ma mai intreb cum e posibil ca toti oamenii sa se urce constiinciosi prin fata, pe la sofer, in autobuz si sa perforeze biletul sau sa isi prezinte la control abonamentul, desi toate celelalte usi sunt si ele deschise.

Astazi nu mai aud prea multe voci romanesti pe strada. Astazi e la fel de frig si de intuneric in Copenhaga, se lumineaza de ziua pe la 10:30 AM si incepe sa se intunece pe la 15:30, si imi spun , la fel ca acum 10 ani, ca nu e de mirare ca danezii beau asa de mult. Astazi sunt casatorita si asezata molcom la casa mea. Astazi Cristina are doi copii si e divortata, iar fostul ei sot danez e un alcoolic in recuperare care si-a pierdut afacerea si e cautat de creditori. Astazi si Cristina are mai putine amice romance cu amanti bogati si dubiosi.

Sub vant si ploaie sau raze meschine de soare Copenhaga ramane un oras fascinant ce te imbie cu strazile sale destinate pietonilor, cu zeci de magazine de brand si nici unul de fake-uri (interzise prin lege in aceasta tara), cu restaurante cochete mobilate in stilul de neconfundat scandinav simplu dar elegant. Copenhaga e un oras ce lupta cu indarjire impotriva fumatului si fumatorii nu sunt prea bine primiti, ci dimpotriva poftiti peste tot, in cluburi si restaurante, sa fumeze la usa. Copengaha e un oras inchis dupa ora 18:00 doritorilor de cumparaturi si inchis duminica ratacitilor ce cauta un loc unde sa ia cina. Trebuie insa sa iesi in oras vinerea si sambata cand toate cluburile isi deschid larg usile, cand femeile isi pun haine elegante si se strang in grup gata sa fie vazute, dorite si curtate mai spre zorii zilei ,cand aburii bauturii s-au instalat pe deplin in atmosfera de ambele parti ale baricadei.

E imposibil sa nu iti gasesti un fel de pereche intr-o asemenea seara de weekend in Copenhaga.

La adăpost , în lux poleit

2009-01-08T16:46:00.000+02:00

De două zile mă simt "regină" în regatul meu. Am găsit un complex cu bazin, saună şi toate cele, la cinci minute de birou. La "pauza de prânz" ies să mă bălăcesc.

Astăzi, când ninge ca în poveste şi îţi vine să ieşi iar la derdeluş şi să chiui cât te ţin plămânii, ei bine, astăzi, regină în bazinul meu, am privit cum cădeau, mai domol sau mai repezit, fulgii de nea.

Brusc m-am simţit la adăpost, în lux poleit, m-am simţit (deşi nu sunt) milionară în timp, în emoţii, în ani.

Şi a fost ziua mea!

2009-01-03T11:30:00.000+02:00

De ziua mea am asamblat un tort (blat cumpărat, creme cumpărate), l-am ornat cu speranţă, cu încredere şi cu răbdare. La final, am aşezat semeţe două cifre :"29". În mintea şi în sufletul meu m-am oprit la vârsta de 28 de ani, vârsta tuturor împlinirilor mele personale şi profesionale, vârsta celor mai minunate încercări din viaţa mea, vârsta schimbărilor radicale, vârsta la care am deşertat sacul deziluziilor, vârsta la care am uitat tot şi am început o noua viaţă....Aşa că am decis ca anul acesta, pe 2 ianuarie, să mai adaug un an şi să împlinesc 29 de ani.

Mai apoi, m-am pus, cuminte, să aştept un ţârâit la uşa mea. Credeam, şi îmi spuneam cu mândrie, că am o mie de prieteni, o mie de rude, şi că toţi vor apărea, neinvitaţi, la uşa mea.
Nu a sunat nimeni. Nici prieteni, nici naşi, nici fini, nici rude.

Cu glas stins am cerut, la telefon, surorii mele mai mici şi tatălui meu să vină la mine ca să am şi eu cu cine să tai tortul.

Spre seară mi-am ascuns hohotele de plâns sub pernă şi am adormit zdrobită de singurătate.

Şi a fost ziua mea!

Pentru 2009

2008-12-27T18:14:00.000+02:00

Pentru 2009 nu îmi doresc decât Îndrăzneală.

Îmi doresc să îndrăznesc să mă rup de tot ce mă doare, să alung din viaţa mea oamenii care îmi fac rău, să nu îmi mai pese ce cred alţii despre mine, să îndrăznesc să mă iubesc pe mine mai presus de orice iar fericirea mea să rămână mereu primul task de pe listă.

Îmi doresc să nu mai tremur în miez de noapte pentru promisiunea făcută. Îmi doresc să pot să mă iert atunci când nu îmi pot ţine promisiunea şi, mai mult decât atât, să am îndrăzneala de a nu mai promite nimic.

Îmi doresc să nu mai plang de mila/grija celor pe care îi cred mai năpăstuiţi decât mine pentru ca, în final, să nu mă simt iar păcălită. Îmi doresc să pot îndrazni să întorc capul în cealaltă parte şi să-i reamintesc inimii lecţiile deja învăţate.

Îmi doresc să îndrăznesc să încalc preceptele copilăriei, să nesocotesc sfatul bunicii, şi să nu mai cred că "bine faci, bine găseşti".

Vreau să îndrăznesc să îmi urmez, fără crâcnire, ţelurile, unul după altul, şi să nu mă opintesc de nimic.

Vreau să fiu iubită, iubită, iubită pentru că merit, pentru că pot şi pentru că ştiu.

Poala mamei

2008-12-21T10:38:00.000+02:00

A venit iar timpul acela când mi-aş pune iar capul în poala mamei şi acum, spre deosebire de atunci, aş vrea să spun tot ca la început de lume. Să vărs tot răul din mine, să îmi destăinui cele mai păcătoase gânduri, cele mai mari greşeli pe care mi le-am asumat şi pe care nu mi le pot ierta, să cer şi să aştept izbavită iertarea, să cer sfatul pe care niciodată nu am să-l urmez pentru că voiu să îmi experimentez propria viaţă. Aş vrea să am şansa să spun, pentru prima oară în viaţa mea, "mamă, te iubesc" şi aş mai vrea să spun, ispăşita, "mamă, ai avut dreptate, nici o prietenă din lumea asta nu te poate înlocui; am încercat, te caut cu disperare de 15 ani în femeile de toate vârstele care au intrat în viaţa mea şi nu te-am găsit nicăierea".

Dar poala mamei nu mai e, a plecat odată cu mama.

Cine are dreptate?

2008-12-16T19:05:00.000+02:00

Cele mai multe dispute le avem în viaţă pentru că "el a spus", "ea a spus", "ei au crezut"....şi în final se ajunge la "cine are dreptate?"

Spun unii că nu se poate să avem mai multe dreptăţi, că există una "unică" , de necontestat. Atunci cum este posibil să avem nedreptăţi? Deci, unei dreptăţi îi opunem o serie de nedreptăţi.

Dar putem oare să avem mai multe faţete ale dreptăţii , aceleia unice? Să zicem că amândoi am greşit, fiecare altfel, în momente diferite ale vieţii, fiecare a înţeles ce a vrut, a presupus, a bănuit...a interpretat....Şi atunci, în mod logic, fiecare are dreptate. Ar fi bine dacă am ajunge amândoi, partenerii de dialog, în punctul ăsta simultan. De cele mai multe ori este imposibil.

Dar nu....unul este întotdeauna călăul iar celălalt mieluşica blândă, bună, naivă, fragilă şi fără de pată. Este imposibil de spart acest model.

Zilele trecute fosta mea bună prietenă din alte vremuri îmi explica cum eu sunt egoistă, eu cer, eu spun, eu greşesc, eu nu ştiu....în timp ce ea ştie, ea poate, ea simte.......Şi toate acestea pentru că cerşea dreptatea. I-am răspuns simplu "Am înţeles tot. Ai dreptate". Dilema a dispărut. Ea s-a repliat şi s-a întors satisfăcută în oglindă şi şi-a spus "Eu ştiu, eu pot, eu am, eu dau, eu simt, eu ...am dreptate".

Mi-am propus să spun mereu, de acum încolo, înainte chiar de a începe dialogul , oricui mă provoacă să spun "ai dreptate".

Şi voi cei ce citiţi aceste rânduri aveţi dreptate, oricare ar fi părerea voastră.

Eu rămân călăul!

Obiceiuri proaste

2008-12-09T21:50:00.000+02:00

Am prostul obicei sa merg la teatru pregatita. Ma pregatesc intelectual (am citit piesa, caut recenzii, interviuri, imi pasa ce distributie este), ma pregatesc emotional (incep sa visez la seara mareata pe care o sa o petrec departe de toti si de toate, incep sa cred ca este posibil sa fugi din lumea ta, fie macar si pentru doua ore, ca exista viata si dincolo de internet si mobil...) dar si fizic (imi pun haina de sarbatoare si "flori" in par).

In seara asta nu am facut exceptie. M-am pregatit pentru intalnirea cu "Cinci femei de tranzitie". Mi-am rezervat bilet din timp, mi-am invitat inca patru prietene (ca sa fim si noi cinci la intalnire si sa creem, astfel, echilibrul perfect), m-am cocotat de cu zori pe tocuri semete si m-am primenit ca pentru impartasanie. Sufletul, ei bine, sufletul mi l-am pregatit de ani buni de cand piesa asta se joaca cu casa inchisa, de cand am vazut-o pe Rodica Popescu Bitanescu in numeroase interviuri acordate, mentionand de fiecare data acest dublu succes profesional. Oooo, am fost asa de pregatita!

Dezamagirea a fost pe masura. Dna Popescu Bitanescu, pe care o admir fara rezerve, chiar si in seara asta cand mi-a sunat fals, incropit si neinsailat, ei bine aceasta doamna minunata a fost in cea mai proasta forma posibila. Nu a fost mister, nici o emotie nu a plecat catre sala, rasul suna fals, gesturile erau voite, pasul nesigur, voiosia de parada......Nici colegele de "tranzitie" nu au facut exceptie.

A fost o seara ratata. Am mimat recunostinta, m-am prefacut ca aplaud, mi-am inghetat pe fata un zambet stramb si am plecat acasa cu inima goala.

Ce obiceiuri proaste mai am!

Impresiile unui roman la prima calatorie in America

2008-12-09T16:58:00.000+02:00

I.Calatoria cu avionul catre America ptr cineva care a mai calatorit prin Europa, care vorbeste bine limba engleza, nu ar trebui sa fie stresanta. Dar pentru ca e imposibil sa nu ai macar o escala undeva, pe la Amsterdam de obicei, dar nu neaparat, si asta inseamna ca odata facuta escala trebuie sa-ti gasesti drumul catre urmatorul zbor, sa-ti inregistrezi biletul, sa capeti loc ptr urmatorul zbor, si de abia apoi poti sa rasufli cat de cat. Urmeaza sa te relaxezi in Duty Free, unde din punctul meu de vedere totul e scump, adica ca acasa, exceptie facand parfumurile. In rest, branzeturile fine cu mucegai, ciocolata....nu-s ptr mine si nu cred ca e nevoie sa ajungi in Duty Free ca sa ai acces la ele.

Dupa un nice stop, urmeaza cel putin 8h de stat in urmatorul avion, asta depinde de destinatia in SUA. Pe aceasta ruta de obicei avioanele sunt packed ptr ca airline vrea sa faca the most of it, asa ca iti prinde bine daca esti una din persoanele norocoase ce pot dormi in avion, ceea ce nu se poate spune despre mine. "Distractia" este mai mare cand sunt si foarte multi copii mici care plang pe rand, ca sa te tina ocupat pe tot parcursul zborului.

Chiar daca ai norocul sa te afli in unul dintre avioanele care este dotat cu ecran si casti ptr fiecare scaun, tot auzi corul copiilor. Indienii schimba pempersii la bebelusi chiar pe scaun, nu mai merg la toaleta, si il tin langa ei pana ce trece vreun stuart sa stranga resturile de mancare ca sa-i "doneze" bucuria. E PARFUM!
Dupa ore bune de stat in scaun incep sa te doara genunchi si te intrebi daca vei mai fi capabil sa fii biped la sfarsitul calatoriei.

Dupa ce ai petrecut 12h ore pe drum, urmeaza distractia cu statul la coada la "Customs", interviul (de ce ai venit, cat stai, cati bani ai, ai mancare sau lichide, ai adus cadouri...) si apoi primesti "Welcome in America" . Alergi la bagaje si le recuperezi recunoscator ca nu s-au pierdut pe drum si te gandesti cu bucurie la clipa in care vei fi intr-o camera de hotel sub dus.
AI AJUNS IN AMERICA!!!!!

II. Sambata, in prima zi, undeva in jur de 5:00 PM sunt cazata la un hotel de 4 stele in centrul DC-ului, Four Points Sheraton. Camera e mica, dar curata si cu tot ce trebuie, patul e foarte inalt, am aflat ca asa-i pe aici, cu 2 saltele una peste alta, multe perne, moi imbietoare. Dintr-o data ma simt norocoasa sa fiu in America, sa fiu in acest hotel la 10 minute de Casa Alba....asa ca dau sa deschid geamul ptr view si brusc ma trezesc: in fata mea e un zid. Asta stiu si eu folosire la maximum a spatiului!!!

Ce m-a suprins din prima clipa in DC, cel putin in zona asta de business, a fost ca toate cladirile arata cam la fel, a cladiri de birouri. Nu poti spune care e usa unei cladiri de birouri, care e usa unui hotel, a unui restaurant sau chiar a intrarii la metrou, caci toate sunt la fel. Incredibil!! Dupa chestia cu arhitectura asta cu view-ul la zid a fost picatura. In rest, am dormit si m-am trezit, coform oboselii corpului dar si a orei din Romania.

III. Duminica dimineata ma trezesc ca o floare si flamanda ca un lup cu gandul la micul dejun pantagruelic de care voi avea parte, precis un bufet suedez ceva, unde o sa ma indop cu de toate ca sa ma tina pana la cina si sa economisesc din per diem. Ma dusez si ma imbrac si ma prezantez la restaurant, unde sunt primita de seful de sala care imi prezinta optiunile: mic dejun continental, aratand catre o masa ma incolo cu cateva chestii ratacite de unde pot sa aleg, sau ceva din meniu. Ma asez tacticos la masa si cer o cafea ptr inceput pana ma dumiresc cu meniul. Ma uit pe meniu si nu inteleg mare lucru desi totul e in limba engleza.. Intre timp ma uit in jur la ceilalti oameni de la mese si imi atrage atentia faptul ca un chelner ridica o nota de plata de la o masa. Dintr-o data inghet. Merg la seful de sala si intreb daca micul dejun e inclus in acommodation si ala imi zice ca daca am ticket de la receptie, da, daca nu apai nu e gratuit. Ma scuz, si merg la receptie sa verific. Aia imi zic ca eu nu-s cu nu's ce grup asa ca nu e gratuit. Ma ia ameteala, ma fac rosie ca racul si ma intorc in restaurant unde le spun ca nu am gratuitate si ca raman doar cu cafeaua si sa-mi dea nota de plata care era $5 ptr o cafea.

Si ptr ca lumea sa inteleaga ca nu-s eu zgarcita ci ca sunt doar pe per diem adaug ca am cam $35/zi ptr mancare. Injur in gand si ma fac nevazuta.

Culture Note: nici un hotel din DC nu ofera micul dejun gratuit si in general in America nu se prea poarta!!!

O iau pe strazi ca sa iau aer si sa ma linistesc dar si sa caut ceva de mancare. Strazi drepte, una dupa alta, de o simetrie obositoare. Dintr-o data realizez ca nu am nici o harta cu mine si ca nu imi aduc aminte nici macar strada pe care se afla hotelul unde locuiesc. Ma panichez ptr o secunda, dar imi pun in minte bine numele hotelului si apoi ma uit in spate si-mi fixez un landmark. Ma linistesc. O pornesc in cautare de un boutique cu mancare ceva. La un moment dat zaresc un nene pe strada si-mi aduc aminte ca seful meu mi-a spus ca aia mai in varsta sunt mai politicosi, asa ca merg sa il intreb de mancare. El imi zice ca nu e de pe acilisea, ca e din California, Good for you nene, eu sunt de peste mari si tari. Eu ii explic razand ca eu sunt din Europa, nenea se panicheaza si imi propune sa intram la receptia hotelului in fata caruia ne aflam ca sa cerem informatii.

Un afro-american portar imi spune asa ca de pe umar sa merg la Au Bon Pout (ceva de genul asta). De 3 ori mi-a repetat si tot n-am priceput ce zice. Totusi, multumesc si plec sa caut ceva care incepe cu B, asta e tot ce-am retinut. Dupa putina bananaiala, gasesc. Era tot o cladirea deaia de birou pe langa care trecusem de cateva ori fara sa ma prind ca acolo era mancare. In fine, intru si incerc sa ma prind cu ce se mananca alea de pe meniu. Ma decid ptr un „sanvis” cu pui. Vanzatorul imi spune ca ala e ptr pranz si nu vand acum, sa iau ceva ptr micul dejun. Ma duc la frigider, care e ca ala de la Sandwich Factory de la noi, si vad ca sunt fel de fel de fructe si iaurturi, iar alaturi gogosi de toate natiile. Eu nu pot sa mananc nimic dulce la micul dejun, mi se par gretoase, asa ca iau ceva ce pare sarat si o sticla de apa.

Cultural Note: peste tot e doar apa plata, rareori gasesti apa minerala si aia e doar Perrier. Tot rar se gaseste Perrier la sticla de plastic.

Cu prada in mana ma indrept catre hotelul meu. Ajung pe strada cu hotelul meu si observ un parculet verde cu banci care se cheama Franklin Square. E soare si caldut asa ca decid sa stau pe banca si sa citesc. Ma asez tacticos si citesc. La un moment dat ridic ochii de pe carte si ma uit in jur. Toate bancile sunt ocupate in parc de homelesi afro-americani. Jesus!. Pareau inofensivi si nu m-am panicat. Decid sa mai stau in parc. Din minut in minut se adunau parca tot mai multi homelesi, parca era conferinta. La un moment dat o dubita opreste la intrare in parc si tot negrii homelesi se aduna in fata acesteia la rand. Era supa!!!!! Aia primeau de mancare gratuit. Cred ca erau cam 40 de negri daca nu mai mult. Pe masura ce isi luau mancarea se intorceau in parc si ocupau bancile. Eram singura alba din parc! Si cum mi-am ratat sansa de a primi mancare pe gratis decid sa o iau din loc pana nu devin aia agresivi.

DC-ul , in zona sa de business, e un oras mort duminica. E un oras extrem de scump de locuit in el si in general oamenii locuiesc in suburbs si fac naveta la serviciu. Asta ar fi o explicatie. O alta explicatie ar fi ca oamenii se evacueaza din oras in weekend, cam cum fac si bucurestenii. Si o a treia ar fi o chestie culturala: dorm pana tarziu, au big breakfast si nu au nevoie de lunch, asa ca pana spre seara nu e picior de om pe strada, cu exceptia homelesilor.
Drept ptr care si restaurantele sunt inchise, si fast-food-urile. Unele restuarante de prin centru deschid totusi duminica dar doar dupa 5:00 PM.

Mancarea la restaurant e scumpa. E scumpa ptr varitatea de mancare pe care o primesti ptr $12-15, sa zicem. Cam atat costa o salata, ce-i drept mare (in America totul este mare, asa ca ai grija ca daca comanzi ceva medium in tara asta primesti un fel de extra-large din Romania) si o apa minerala Perrier. Mai nimeni nu comanda apa plata la restaurant caci primesti din partea casei apa cu gheata. Apa e de la robinet, evident!!! Cica in tara asta e safe sa bei apa de la robinet. Eu din lipsa de exercitiu nu m-am incumetat.

Again, aceeasi problema cu alesul mancarii, caci desi cunosti limba (nimeni nu s-a prins ca sunt foreigner, ce-i drept toata lumea e foreigner in tara asta), desi intelegi ingredientele tot ramane un mister ce o sa primesti si nu esti niciodata sigur ca aia ai vrut. O alta nota culturala la capitolul restuarant: tips trebuie sa fie intre 15-20 %. Doar 15% cica e cam putin, 20% e mai acceptabil. Ptr romani: nu va ganditi ca puteti pleca de la restaurant fara sa dati tips, caci ies dupa voi si va intreaba daca totul a fost in regula, ce nu a fost Ok....asa incat TREBUIE sa dai tips.

La pranz, m-am vazut cu Ralucutza si Izabela, doua dintre fetele cu care am lucrat la Peace Corps in 2003 si care sunt neschimbate in sensul aerului european. A fost ca si cand nu ne-am mai fi vazut de o saptamana si m-am simtit minunat.
Duminica, in prima mea zi intreaga in America, dupa pranzul cu fetele, m-a luat seful meu si mi-a facut un tur de DC, vazut asa din masina. Interesant. Am privit din masina Pentagonul, White House, Parcuri...O nota culturala la parcuri: parcul aici e o chestie mare cu alei si banci extrem de rare, teren de sport si atat. Nu gasesti in parc nici o terasa sa bei o bere, nici macar un chiosculet care sa vanda ceva, NADA.

Dupa turul de DC am vizitat Anapolis, capitala statului Maryland. Asta e un oras dragut ce are multe influente franceze, mici magazine, cafenele peste tot, au port si un colllege naval...Aduce mult a Europa si americanii iti spun asta cu emfaza.

Catre seara am luat cina in casa parintilor sefului mei, care locuiesc intr-o zona rezidentiala scumpa la 2h de DC. Am vazut o casa frumoasa de oameni bogati, mama e englezoaica de origine si asta se putea vedea oriunde in casa. Bucataria si livingul m-au impresionat cel mai mult. Cina a fost traditional americana, gustoasa, home made nu fast food, am avut o conversatie eleganta si interesanta in acelasi timp. Am ajuns la hotel la 12 noaptea (USA time) si am cazut lata.

IV. Luni, 23 Aprilie am vizitat sediul din DC al organizatiei mele si a fost interesant sa pun in fine niste fete la numele pe care le tot vehiculez de ceva ani. Dupa turul de onoare si politeturi am mers la lunch cu divizia Europa, chestie destul de rara cica in departament, dar cum am dus la fiecare cate o sticla de vin romanesc de buna calitate....am primit tratamentul adecvat.Dupa lunch am mers la Gradina Botanica care nu m-a impresionat prin varietatea plantelor expuse ci prin sistemul de irigare al plantelor, prin dimensiuni si alte alea. Aici am primit un free tour. De altfel si intrarea e gratuita.

Profit de ocazie sa mai strecor aici o nota culturala: muzeele pe aici sunt gratuite (adica in DC), nu costa bani sa faci poze sau sa inregistrezi pe camera ( dea aceea se minuneaza americanii cand vin pe la noi si le cerem special charge ptr ca fac poze).Dupa Gradina Botanica am vizitat The HILL. Seful meu a lucrat inainte ca sef de cabinet la un senator american, asa ca a dat niste telefoane si mi-a aranjat un tur. Mi-a placut enorm!!! Am fost in subsol, am mers cu trenuletul special desemnat doar senatorilor ca sa nu trebuiasca sa treaca strada de la o cladire la alta, asa ca merg la subsol si iau acest trenulet/metrou. Am vazut acolo si prima versiune a trenuletului de pe la inceputurile congresului american.

Nu sunt multi americani care sa fi facut un astfel de tur asa ca m-am simtit extrem de norocoasa. La final de tur am stat chiar in senat si am asistat la un statement facut de unul dintre senatori. La iesire am luat romaneste unul dintre lifturile ptr senatori, ignorand anuntul mare cat casa. Iar o nota culturala aici: desi am invatat la scoala si apoi i-am invatat pe altii, practica ma omoara cand circul cu liftul. Deci, ca sa mergi la parter apesi pe 1, si, daca chemi liftul la parter, ca sa urci apesi pe sageata care e in sus , adica urmeaza sa iei liftul sa urci, total diferit de acasa.

Seara am fost dusa de o masina, un fel de taxi particular in Reston, orasul in care am trainingul. Am fost cazata in ceea ce se cheama la ei Suites Hotel, iar la noi Motel. Aceste "Suites" sunt un fel de garsoniere care au chiuveta cu frigider, aragaz, cuptor cu microunde..A fost oribil. Aia nu ofereau nici un fel de servicii, trebuia sa-ti duci propriul gunoi afara, nu aveau decat internet wireless si trebuia sa ai un card in laptop ca sa ai acces, ceea ce eu nu aveam, baia era murdara..A fost o noapte de cosmar. Nu sunt eu snoaba ci doar ca nu am batut atata drum ca sa ma cazeze astia intr-un rahat de asta cand eu le fac tot felul de aranjamente cand vin ei in Romania. Eu ma asigur personal ca hotelul in care-i cazez urmeaza sa aiba toate conditiile, iar daca internetul e de un anume tip ii anunt din timp ca sa fie pregatiti...pe cand ei....m-au pus intr-o masina si m-au trimis la dracu'n praznic ptr 4 zile, on my own, in the middle of nowwhere unde nu ai bus, metrou si daca nu ai masina esti mort. Am plans toata noaptea, nu am inchis ochi pe ochi si am adunat obida cat Romania. La 5:00 AM ora USA am sunat in Romania si am urlat in telefon la colega mea americanca, care e acolo, si i-am spus ca NO WAY o sa put up with this Shit si sa faca ceva. Aia a intrat in panica si s-a jurat ca ma muta de aici.

Cred ca americanii au fost foarte mirati ca Mitza de la Romanica nu s-a simtit suficient de onorata ca au adus-o la America si nu se multumeste cu tratament ptr lumea a 3a si o pune de scandal. Pe mine ma doare in cot. O sa spun despre asta si la stranepoti si nu-i iert nici in mormant.

V.Marti.Nedormita si cu ura pe viata la 8:00 AM ora SUA ma sui in taxi si merg la Learning Tree ptr prima zi de curs in "Technical Writing". Suntem 9 oameni in clasa, eu sunt singura din Europa. In rest, avem o chinezoaica care locuieste aici de 15 ani dar de abia vorbeste limba (lucreaza intr-o banca, e inginer in tara ei), 2 negrese, un negru, un alb si o tipa alba din navy. Fara lipsa de modestie, sunt cea mai desteapta din clasa in ale limbii. Nici profesorul nu le prea are cu gramatica engleza. Nimeni de la curs nu s-a prins ca eu nu locuiesc in America pana nu le-am spus eu. Am fost "exotica" clasei.

La Scoala avem in fiecare dimineata mic dejun continental (inclus in curs), cookies la pauza de la ora 2, cafea pe tot parcursul zilei.La 4:30 PM cursul se termina in fiecare zi. La 4:45 PM vine shuttel-ul (adica un fel de minivan) de la hotel (nu de la ala crap la care fusesem eu cazata) ca sa ii ia pe cursanti si sa-i duca la hotel. Intre timp, la pauza de pranz am fost sunata de la birou de la DC si mi s-a spus ca au gasit hotel sa ma mute. Asa ca iata-ma mutata chiar din prima zi de curs la Hawthorne Suites, unde am primit un apartament cu doua camere de hotel separate si unite de lving cu fire-place si TV, chiar daca ai TV si in camera. Aici am avut surpriza placuta sa aflu ca avem sala de gym gratis, acces gratuit la interent, mic dejun si cina gratuite. Hurray!!! Nu puteau dracului sa ma puna aici de la inceput???

VI. Miercuri, ziua 5.La curs am fost pe post de intervievat la un role-play si a fost amuzant. Cum nu sunt o timida si imi place in the spot light, that was good.La lunch am dat fuguta la Victoria Secrets unde in doar 30' am cheltuit $400. Barbatii o sa se mire ca pe ce dracului a dat asta atatia bani, dar am sa-i informez ca doar un sutien e $50 (stiu, nu aveati nevoie de informatia asta :)). Cu punguta roz care striga Victoria Secrets de la departare m-am intors la curs unde am fost tinta glumelor ptr tot restul zilei.

Seara am iesit cu doi colegi de birou, care au venit special de la DC, la "Silver Dinner", restaurant in stilul anilor '50, cu mese si canapele din piele artificala asezate de parca ai fi in autobuz, cu cate un mic juke-box la fiecare masa. Am pus si eu fise si mi-am ales muzica. Aici am vazut cel mai mare pahar din viata mea, e cat o vaza de flori. Am comandat o supa si o inghetata. Jesus! Ma intreb mereu cum pot oamenii astia sa manance atata! Supa era o chestie f consistenta, mai mult carne legume si paste decat zeama. Nu sunt vreo novice in ale mancatului, imi place si se vede pe mine, dar cu astia....nu te pui nene. Inghetata era imensa, de abia daca am putut manca un sfert din ea. Ingrijorata, chelnerita m-a intrebat daca nu cumva nu mi-a placut mancarea, neobisnuita fiind sa i se returneze recipientele mai mult pline.

Seara, in drum catre hotel, ne-am oprit la supermarket. Asa am avut prima mea experienta de supermarket american. Asta se chema "Safeway", unul dintre cele mai common din USA. Nimic special, un fel de Carefour de 3 ori mai mare ca dimensiuni, asta daca nu pui la socoteala ca produsele sunt mult mai variate (adica ai cam 40 de tipuri de otet,de exemplu). Ca sa ma contopesc mai bine cu "American style" m-am rupt in fite si mi-am cumparat si eu o sticla de limonada organica si o punga de chips organic. Aici am sa strecor o nota culturala referitoare la TAX, care mi-a luat mintile. Nu mi-a zis si mie nimeni neica ca daca scrie la raft ca un produs costa $4 la casa vei plati de fapt mai mult datorita acestei tax, care variaza de la 5 la 10% (cica in DC e 10%). Tax e oriunde, la supermarket, la magazin, la restuarant..E un fel de VAT care nu apare niciodata pe nici o eticheta de produs.

Deci, daca te-ai bucurat ca ai facut un great deal ca ai luat nu-s ce la un pret mic Remeber about the dam TAX!VII.

Joi, ziua 6.Again curs, iar la lunch Ann Taylor, care e un fel de Steilmann de pe la noi, ca preturi si produs, diferenta fiind ca e doar ptr femei. Mi-am cumparat o bluzita de voal neagra, o spuma. Scump, dar frumos si mai ales: ma incape!! Erau si putine. Inca un drum la Victoria Secret ca deh....Dupa curs Shuttle-ul a intarziat destul de mult cu "ridicatul" cursantilor de la scoala. Acest "shuttle" apartine hotelului si face aceste transporturi for free, conform intelegerii pe care hotelul o are cu Learning Tree. Asa am aflat ca Learning Tree e o adevarata industrie de "continuous education training" si are birouri in Europa la Londra, Paris......all over. Fiind asa de prospera industria asta genereaza more business ptr hotelurile si restaurantele din regiune, caci cursantul care are nevoie de cazare va gasi in brosura pe care o primeste de la scoala cele 3-4 hoteluri pe care aceasta le recomanda. Apoi, pe parcusul zilelor gasesti la reception listele de meniu de la 5-6 restaurant din zone, care ptr un pret standardizat, in cazul asta $6, iti ofera pranzul. Pretul standardizat de scuteste sa-ti bati capul cu TAX si tips. Doar completezi un formular pana in 10:30 AM si la 12 ai lunch-ul.

Dupa-amiaza intalnire cu o amica romanca, sexi, si cu cei doi copilasi ai ei. Femeia asta nu inceteaza sa ma uimeasca. E novice in ale condusului prin America, in sensul ca nu stie drumurile si totusi s-a incumetat la drum cu cei doi copilasi in spate. Fetita ei e o papusa. Baiatul ii seamana si el iar amandoi sunt extrem de prietenosi. Iza a fost o draguta si m-a dus cu maisnuta ei la un Department Store, si anume la Target , unde am facut iar cumparaturi ca o maniaca.

VIII. VineriAm terminat cu bine trainingul. Ptr cei ce se intreaba cu ce s-a mancat el, am sa spun ca Technical Writing are in vedere scrierea de texte extrem de tehnice precum manuale, instructiuni (on line sau on paper), proposals. In cazul acestora sunt o gramada de Do and Don'ts. Am primit un folder pe post de manual inca din prima zi si un caiet de exercitii. Nu s-a urmat litera manualului ci un plan bine structurat al profului, cu multe aplicatii, corecturi de texte, realizare de texte... In ceea ce ma priveste ptr mine cursul a avut relevanta doar ptr partea de proposals, dar tot a fost interesant. Nu exista pe lumea asta training, mai ales platit de angajator, care sa fie inutil. Asa ca acestea fiind spuse ptr mine cursul a fost util si interesant. Fiind un grup destul de mic s-a si realizat o conexiune buna intre noi si a fost o atmosfera f placuta. In 4 zile am ajuns sa stim destul de multe unul despre celalalt, asta in conditiile in care suntem in America si unde oamenii sunt extrem de private si self-centered.

Seara am avut prima mea experienta de Mall American. Am fost la Tyson Corner, unul dintre cele mai mari Mall-uri de pe langa DC. Ei bine Mallul aici e de 4-5 ori mai mare decat ultimul Mall dat in folosinta in Bucuresti (imi scapa acum numele lui). E vorba de marimea lui pe latime si nu inaltime. E practic un oras. Ai harti si guards din loc in loc care te ajuta sa-ti gasesti drumul. Eu am fost cu o colega americanca si am folosit harta la greu, daca mergeam singura....imi lua o mie de ani. Am avut ceea ce se cheama un sfarsit de saptamana obisnuit in America , dinner la Food Court (zona cu restaurante din Mall) si shopping. Am stat doar 3 h in Mall dar cand am ajuns la Hotel am cazut lata si am adormit imbracata, nedemachiata. Totul e foarte mare, totul e reclama, sunt extrem de multi oameni.....e epuizant.

Excursia a fost fructuoasa si 4 perechi de blugi (buy one and one for free) si-au gasit casa in valiza mea. Ma opresc aici ptr o nota culturala: de cate ori am cumparat ceva, fie doar mancare de la supermarket, am fost intrebata daca am un card de discount cu ei. Frate, daca locuiesti aici si esti interesat, te trezesti intr-o luna cu cel putin 100 de carduri de discount. E coplesitor din punctul meu de vedere!!! E prea mult! Oamenii astia sunt constat bombardati cu oferte, cu tot felul de discounts, totul presupune decision making, time consuming (caci trebuie totusi sa citesti si tu inainte de a semna). E foarte stresant din punctul meu de vedere, iar dupa o vreme devii imun si refuzi politicos. Am vazut ca multi americani refuzau cardurile, cred ca sunt pur si simplu satui de toate emails si mail pe care le primesc cu tot felul de oferte de la telefon.

IX. Sambata Taxi limo ma ia de la hotelul din Reston si ma duce la DC. Si asa parasesc statul Virginia De aici incolo sederea mea la DC e pe expenses ale noului meu job. Astia nu-mi dau diurna dar m-au cazat in ceea ce se numeste zona rezidentiala a DC-ului, un fel de Primaverii din Bucuresti. Aici sunt toate Ambasadele. E zona cea mai scumpa a DC-ului. Locuiesc la Carlyle Suites Hotel, un hotel in stil Art Deco, la 5 minute de sediul noii mele organizatii. Taxiul a fost platit de fostul job si inca nu m-am vazut sau auzit cu nimeni de la actualul job, asta ma ingrijoreaza putin dar o sa ma lamuresc eu luni. Pana atunci, ma intalnesc cu Nesti, de la proaspatul meu fost job, si sotia lui care ma duc in Gerorge Town cu bus-ul. Asta e prima mea experienta de bus. Dupa mine arata ca la inceput de sec 20, adica rusty, dar e interesant. Nu e comfortabil si nici prea curat, dar costa doar $1,50 un drum si ajungem in 10 min in zona de shopping cea mai apropiata si fancy a DC-ul. Aici sunt stradute mici cu magazine unul dupa altul, cu restaurante cu terase, e viermuiala si plin de studenti caci e in zona unversitatii din top 20 ale USA . E o zona scumpa mi s-a spus. Scump de locuit, de mancat, dar mereu gasesti in America , oricat de scump ar fi undeva, si ceva ieftin ptr buzunare mai putin doldora. E fun, mai ales ca e o zi insorita, dar am obosit deja de viermuiala si magazine, asa incat ma ia ameteala.Ne oprim la un Food Court si incerc o specialitate chinezeasca la sfatul amicilor cu care ma gasesc. Un fel de paste late cu cheapa si carne de vita. Nu e rea dar parca cam grea la stomac.

Dupa amiaza am turul oficial, personalizat, comandat de Nesti ptr mine si platit de fostul job (am inteles ca costat $550). Ghidul e Bosniac, absolvent de Stiinte Politice in tara lui, obsedat de istorie, emigrat in America de 6 ani. Am fost impresionata de cunostiintele si prestatia ghidului (nu arata rau deloc!!!). A fost un tur combinat cu mersul cu masina si pe jos, am aflat un milion de informatii despre cladiri, istoria lor, informatii din care cred ca am pastrat cam 5% ptr ca m-a ajuns deja oboseala. Acum cand scriu e 4:00 AM la mine si 11:00 AM in Ro. Nici eu nu mai stiu dupa care ora, USA sau Ro, dorm.

Back la turul meu de DC,am stat la poarta Casei Albe, care e intradevar foarte mica, si m-am minunat cum de poti sta asa aproape de casa presedintelui american si sa-i dai cu huo la ferestre (erau fel de fel de protestatari pe acolo). Apoi am fost la FBI (agent Mulder avea liber), la Congres, am vizitat tot felul de monumente, am inteles de ce e asa big deal cherry blossom in aprilie in DC (Japonezii au donat in 1912 nu stiu cati ciresi DC-ului si astia infloresc si dau un aer special orasului, drept ptr care s-a creat o sarbatoare a infloririi ciresilor, sarbatoare intens comercializata de americani care genereaza multi turisti anual).

Vorbesc la telefon cu buna mea prietena Laura (suntem prietene de vreo doar 15 ani), care e de 3 ani in SUA, face doctoratul la Rutgers (langa New York) si care vine in DC sa petrecem weekendul impreuna. Laura se voluntariza sa cumpere o valiza ptr mine, nu de alta dar there is no way sa impachetez tot ce am cumparat pe aici. La 6:00 PM Laura descinde la hotelul meu si bucuria e imensa. Ne linistim, ceva barfe ....ne punem la curent cu stirile, schimbam pachetele(evident ca am facut un comision din tara si ptr ea si ca am sa fac altul la intoarcere acasa). Seara iesim in Dupont Circle la Cosi si mancam o salata si bem un pahar de vin. Ma simt f trendy si dintr-o data DC-ul e parca mai frumos si interesat. E greu sa te bucuri de unul singur. Asa ca acum cu Laura parca mi se face lumina in cap si in suflet. Ne intoarcem agale spre hotel unde eu cad lata dupa o zi lunga.

X. Duminica.Laura va trebui sa plece azi inapoi catre universitatea ei, dar nu inainte sa mergem sa vizitam Smithsonian. E un complex imens cu tot feul de muzee, iti trebuiesc luni bune ca sa vizitezi totul in detail, asa ca ne stabilim clar cateva repere. Ne indreptam pe jos spre Dupont Circle de unde luam metroul. Prima mea experienta de metrou american!!!!

E greu de circulat cu metroul, dar e e de a dreptul stresant sa-ti cumperi card... Sunt tot feul de masini mari in care pui fie cardul sau banii si decizi de cati bani sa fie cardul (atentie NU de cate calatorii sa fie). Tu pui bani acolo, pe un card ptr o persoana sau un card multiplu (care sa poata fi folosit de mai multe persoane). Apoi vezi tu cand ti se termina cardul. Introduci cardul in aparat si se inregistreaza de unde te-ai suit. Cand parasesti metroul mai introduci cardul, ca sa te extragi de la metrou, si atunci practic iti ia banii in functie de distanta parcursa. Nici eu si nici Laura nu ne descurcam sa cumparam cardul (Laurei ii mancase masina $20 cu o zi inainte si aia de la metrou au zis ca nu au cheia de la masinarie dar ca o sa-i trimita ei banii acasa). Cerem ajutor de la o tanti de la metrou si inarmate cu harta metroului (urma sa mergem 3 statii cu linia rosie si 3 cu linia albastra) purcedem la drum.Back la Smithsonian, complexul asta e imens si ai avea nevoie de o luna ca sa-l vizitezi.

E o zi superba de vara, e foarte cald dar adie si vantul asa ca e mai mult decat suportabila caldura. Sunt impresionata de exponate, de curatenie, de educatia oamenilor. Evident, ca din obsesia ptr securitate la fiecare intrare in muzeu treci prin detectorul de metale si ti se controleaza geanta, dar asta devine natural si te supui caci e spre binele si paza ta.La muzeul de istorie naturala animalele sunt reproduse la scara naturala si par reale. Au si un movie theatre unde poti viziona istoria omenirii de la maimuta incoace. Peste tot ai gift shopuri, caci in tara asta oamenii stiu clar cum se face comert.Ne grabim caci prietena mea Laura trebuie sa prinda bus-ul spre New York. Eu ma intorc la Dupont Circle care e un fel de sens giratoriu ce are in mijloc un parc cu fantana arteziana. Parcul e mereu populat de beggeri, studenti, mamici cu copii. Am inteles ca asta e o zona f cunoscuta ptr comunitatea sa guy. Parcul e inconjurat pe trotuarele laterale de restaurante si cafenele.Intru intr-o librarie, imi cumpar niste reviste ptr femei, ca sa fac si eu o diferenta cu alea de acasa si ma indrept spre hotel.Catre ora 6:00 PM, soarele era inca sus pe cer si destul de puternic, merg si eu in parculetul din Dupont Circle sa ma bucur de soare si revistele mele. E plin de oameni de toate varstele, in grup sau singuri. Unii au picknic pe iarba (aici poti sa stai pe iarba in parc unde vrei tu). Am o alta revelatie: aproape 50% din oamenii din parc citesc.

Si asa imi aduc aminte ca am vazut ca oamenii citesc in metrou, in bus, in parcuri. Ce-i drept asta e si un oras de business dar si centru universitar( sunt 5 universitati aici), asa ca poti spune ca americanii in DC citesc f mult. Ce vreau eu sa remarc ca din parcul ala eram singura care se holba la oameni, in rest fiecare isi vedea de treaba lui. Am stat 2 h acolo si nu m-a deranjat nimeni.

XI. Luni, prima zi de lucru la noul job.Receptionerul, un tip ce-si uraste jobul (am aflat ulterior ca are master in filozofie dar cum filozofia nu tine de foame he needs a job) ma primeste sictirit si-mi spune ca toata lumea e la Bruxelles la retreat si ca nu e nimeni sa ma primeasca. Eu scot cartea de vizita si ii spun ca ma asez si daca apare totusi cineva care vrea sa ma intalnesca sunt acolo. Vazandu-ma tare pe pozitii isi aduce aminte, a lene, ca e totusi cineva la Resurse Umane. Si de aici incep intalnirile si sedintele: Resurse Umane, Financiar, Programming....La pranz ies cu directoarea de la Resurse Umane la un restaurant italienesc si ma straduiesc sa mentin conversatia focusata catre ea, de unde e, are copii.......si din curiozitate dar si dintr-un sentiment de siguranta.

Dupa pranz inca o sedinta si apoi sunt free.Ajung la hotel si ma decid sa mai dau o raita in George Town, asa ca sa nu ma plictisesc. Si cum nu ma atrage gandul de a struggle de una singura cu bus-ul (ce bus sa iau, de unde...), deh cu varsta devenim comozi, iau taxiul (o sa mi-l decontez ).

Rog la receptie, mi se cheama un taxi si offf you go. Soferul, un negru, ma intreaba de unde sunt si ii spun ca din Romania. Ce credeti ca-mi zice ? Romania? Ceausescu? Sa pic pe jos de ras nu alta. Uimita il intreb cum de stie de Romania si el imi raspunde filozofic ca oamenii au tot felul de interese/hobburi in viata, unii sunt interesati de arta, altii de istorie si altii de politica. Ajung la destinatie muta de uimire (americanii average nu au iesit in viata lor din statul lor si habar nu au auzit de Romania, Cehia, Slovacia sau alte alea).

Ma bananai prin oraselul cu fitze, mai cumpar o pereche de pantofi si ma decid sa ma intorc. Opresc un taxi pe strada, ii spun adresa si ma asez comfortabil. Soferul, tot negru, ma intreaba de unde sunt. Spun iar: din Romania, estul Europei.Asta zice: aaa Romania, Ceausescu...Asta e prea de tot!!! Il intreb cum de stie de Ceausescu si el imi spune dand din cap a dojana:” nu ati facut bine ca l-ati omorat. Era om rau dar nu trebuia sa il omorati”. Siderata, raman fara replica. Soferul continua: „presedintele de acum e mai bun? L-ati ales prin vot?” Eu zis da si el imi spune, cu un aer de epert, ca e bine. Apoi ma felicita ca am intrat in UE si ma intreaba cum e economia. Jesus!!! Taximetristi astia m-au dat pe spate. S-au adaptat asa de bine la orasul asta, incat au inceput sa fie interesati de politica ca sa poate sa le faca conversatie clientilor, deh de aici vine tips-ul. Profit de ocazie ca sunt aici cu povestea sa spun ca pretul unei calatorii cu taxiul depinde de zona unde mergi (orasul e impartit pe zone) dar si de cate persoane calatoresc cu taxiul, adica mai multe costa mai mult.

XII. Marti, ziua doi la GMF. S-au intors majoritatea colegilor de la Bruxelles si fac iar tur de birouri, intalnesc peste 60 de oameni, discut nimicuri, pe la al 6-lea birou vizitat aveam deja speechul conturat asa ca vand tuturor aceeasi poveste: ce entuziasmata sunt eu ca lucrez cu ei, ca am obtinut jobul asta, una alta...Ei imi vand acelasi lucru: ce ne bucuram ca te avem in echipa (si eu ma intreb retoric in gand de ce dracului se bucura astia cand nu stiu nimic despre mine). Dupa tur, urmeaza sa am iar lunch-ul cu directoarea de la Resurse Umane si pana atunci trebuie sa kill time in the lobby. Gideon, receptionist, e si mai nefericit azi si se vede in toate gesturile lui. Cand ramanem singuri ii spun direct ca il inteleg ca nu e excited about the job dar e foarte tanar si daca se gandeste ca asta e doar o etapa scurta in viata lui si ca acum doar make a living nu mai e asa de miserable. El imi spune ca a avut o astfel de criza acum o luna, ca lucreaza din ianuarie aici si ca nu stie daca mai sta. I-am sugerat sa gaseasca macar un lucru sau doua pozitive legate de job si sa se concetreze pe alea (de ex, salariul, sau altceva) ca sa poata rezista pana gaseste altceva mai bun. Ajung aici cu povestea si pot astfel sa raspund, intr-un fel, celor care m-au intrebat care e concluzia mea despre America, despre americani, daca as putea locui aici sau nu.

Ei bine, eu cred ca peste tot in lume oamenii se confrunta cu acelasi timp de probleme: find a job, make a career, make a family, have babies. Cred ca si in America sunt destui oameni cu o pregatire profesionala buna, cu degrees care struggle sa gaseasca o slujba mai buna. Asa cum Gideon e tratat naspa de colegii lui care ii sunt de o seama, dar care au urcat mai repede pe scara ierarhica, asa sunt si in Romania o mie de Gideon si o mie de colegi de-ai lui. As putea trai aici, poate ca da, de ce nu? Sunt plusuri si minusuri oriunde, in orice tara. Sunt o multime de lucruri bune de care te poti bucura in America. Iar in Romania sunt o multime de lucruri marunte care te fac sa ramai si sa struggle acolo si nu peste hotare. Eu una as avea curaj sa ma aventurez ptr o perioada, dar acasa e cel mai bine.

La lunch cu Katherine alegem sa fim aventuroase si mergem la un resturant de sea fish. Unul din restaurantele alea de fite unde mergi de obicei cand plateste altcineva, in acest caz jobul, mai ales ca nu sti daca o sa-ti placa sau nu, iar daca nu platesti tu chiar nu pierzi nimic. Am ales un platou cu tot felul de specialitati asa ca sa decid daca sunt sau nu a sea fish person. Am decis ca nu sunt. Nu regret experienta, caci de asta sunt aici.

Dupa lunch ma intalnesc cu presedintele organizatiei care tine si el sa-mi spuna ce incantat este ca fac parte din echipa. Altul!! Schimbam politeturi, ne uram succes si ne luam la revedere.Dupa-amiaza merg la fostul job sa-mi ridic biletul de avion si sa fac planuri strategice de cum sa ajung la avion maine. Seara iau cina la un restaurant extrem de mic, italian, cu tinerii din departamentul Europa de la fostul job: Courtney, Kate, Reth si Criss. Impartim studenteste o sticla de vin, le predau vb "a face" din limba romana si le explic despre problemele de pronuntie pe care le ridica cuvantul "lamaie" (americanii au probleme in a pronunta "a" de la mijlocul cuvantului si sfarsesc prin a spune la muie). Se tavalesc pe jos de ras. Spre seara ne luam la revedere si ne retragem fiecare la casi.

XIII. Miercuri, ultima zi de America.Aceste aproape doua saptamani au fost pentru mine o experienta uimitoare ptr care sunt grateful. Am avut foarte multe momente bune, am vazut lucruri si locuri, am intalnit oameni, am incercat chestii si mai ales am invatat. Dar acum sunt gata sa merg acasa. Mi-e dor de casa mea, de iubul meu. Mai am o ora pana sa eliberez camera de hotel si sa merg la birou la job cu bagajele.

Ma bucur ca plec acasa!!! Nu ma asteapta palate, nici milioane dar e...ACASA. Si cel mai mult dintre toate ca acasa ma asteapta CINEVA iar acest cineva e sotul meu.

Vestitorii primaverii au luat-o razna

2008-12-09T14:29:00.001+02:00

De doua saptamani, neintrerupt, ma asasineaza niste batranele ce insista sa vanda ghiocei la metrou. Sa plang? Sa urlu? Unde cresc ghioceii la sfarsit de noiembrie si inceput de decembrie? Parca trebuiau sa vesteasca primavara, asa am invatat eu la scoala. Cum sa le mai explicam noi asta copiilor de azi?
"Primvara care-ai fost, nu veni, n-ai nici un rost".
Azi am luat o decizie eroica: nu mai astept nimic. Nici zapada, nici pe Mos Craciun (si asta in curand o sa strige pe strazi Hoho ho inca din iulie), iar ghioceii nici atat caci nu mai au ce sa-mi vesteasca.

La urgenta cu brancardierul de socare, detinuti si caini vagabonzi

2008-12-09T14:12:00.000+02:00

Tuturor ni s-a intamplat sa ne dorim ceva foarte tare intr-un anume moment al vietii si taman tocmai atunci sa nu se intample . Este vorba de dorinte stupide de genul „sa intarzie si azi tramvaiul 15 minute ca sa-l vad pe EL trecand”, „Sa nu ma asculte la romana”, „sa fie bolnav sefu si sa mai aman deadline-ul la raportul X”... .

Asa si cu mine intr-o zi insorita de vineri. Nu imi doream nimic extraordinar, decat sa nu vina nici un coleg la curs, sau macar sa vina intr-un numar cat mai mic, sa intervina ceva si sa lipseasca profesorul....Dar, evident, nu am avut noroc. Au inceput colegii sa apara in valuri migratoare succesive si intr-un final a aparut si profesorul.

Motivul dorintei mele copilaresti? Am putea spune o banala prezentare pe care trebuia sa o fac si pe care nu ma simteam in stare sa o fac pentru ca nu stapaneam textul si cum sa-i faci pe ceilalti sa inteleaga ceva daca tu nu ai inteles mare lucru?

Toata saptamana m-am chinuit cu textul ala, l-am citit, tradus, re-citit, conspectat....incat am concluzionat ca-s imbecila si sunt depasita de situatie.
Asa ca iata-ma in ziua fatidica nevoita sa ma scot cumva. Eram dupa o saptamana stresanta de munca, vreo 15 ore de somn adunate cu totul, ceva kg de cafea si multe multe emotii.

Nici nu intra bine profu' in clasa ca zice "Azi aveam o prezentare de ascultat dar de abia acum mi-am dat seama ca textul era cam greu". Eu nu am mai putut si i-am replicat "Acum imi spuneti, dupa ce m-am chinuit toata saptamana, puteati sa-mi trimiteti si mie un email".

Eram suparata ptr ca toata saptamana plansesem ca sunt idioata ca nu inteleg textul , ca sa aflu in fine ca nu era nimic in neregula cu mine, ci doar ca textul era greu. In fine, incepe ora eu imi tin prezentarea, proful ma ajuta pe alocuri, apoi trecem la predat. Sala de curs era mica, doua calorifere duduiau iar noi eram multi in sala, asa ca atmosfera era nefireasca, te toropea. Am simtit ca mi se face rau dar mi-a fost teama sa ma ridic ca sa nu pic si am ramas asezata in speranta ca se va termina curand. La un moment dat insa mi s-a taiat filmul si am lesinat.

Imi aduc aminte ca cineva mi-a aruncat apa pe fata si altcineva m-a ridicat. Colegii au chemat salvarea, l-au sunat pe Razvan, profu isi smulgea parul din cap pe coridor (am aflat ulterior)....cineva a alergat la farmacie si mi-a adus o fiola de calciu. Profu, stresat la culme a insistat sa mergem la urgenta ptr ca salvarea intarzia sa apara. Eu nu am vrut dar un alt coleg a insistat si el asa ca m-au suit intr-un taxi cu o colega care imi tinea hainele si, evident, cu profu care nu a vrut in ruptul capului sa ramana la scoala. Ptr ca ma simteam slabita si nu aveam stabilitate am cerut sa imi scoata cizmele, caci erau si cu toc,asa ca am ramas in pantaloni si dres.

Iata-ne ajunsi la Municipal, la urgenta. Ptr ca nu ma tineam pe picioare mi s-a adus un scaun cu rotile. Am fost dusa la triere, acolo se "sorteaza mortii de vii". O doctorita artagoasa tipa la brancardier" Nu vezi ca are puls, ce o aduci la mine?". Instinctiv m-am simtit vinovata ca am puls. Brancardierul impinge caruciorul cu mine la alta sala unde, o doctorita, intre 2 glume si 3 chichote, ma intreaba ce s-a intamplat. Eu ii descriu ce imi aduc aminte. Ea insa ma intrerupe si ma intreaba :"V-ati pierdut cunostinta?" Eu ma uit la ea si spun "Da". Ea ma impunge cu aratatorul si insista ridicand tonul "Doamna, ganditi-va bine, e foarte important, v-ati pierdut cunostinta sau nu?". Eu, vizibil intimidata (desi era o pustoaica, parea in jur de 25 de ani), ii raspund stins "Cred ca da." Ea tipa la mine: "Doamna, e foarte important, daca va aduceti aminte ca cineva v-a aruncat cu apa pe fata si altcineva v-a ridicat de jos, inseamna ca nu v-ati pierdut cunostinta." Eu simt ca tot ce vreau e sa dispar de acolo asa ca raspund "Cum spuneti dumneavoastra". Ea se enerveaza "Nu e cum spun eu, e cum s-a intamplat". Eu dau din umeri si ea concluzioneaza "Ati fost semi-inconstienta" si incepe sa scrie ceva pe un ceraceaf ce-i zice trimitere. Mi se ia tensiunea, mi se asculta cele cele si apoi sunt trimisa la electrocardiograma si neurologie.

Ies pe picoarele mele de aici, deci pierd privilegiul de a avea un brancardier si scaun cu rotile, si merg la electrocardiograma. Pe hol vad ca profu inca nu a cedat nervos si nu a plecat acasa, e tot aici. Insist la colega mea sa-l trimita acasa. Ii spun domnului profesor "Imi pare rau ca v-am stricat seara.... Va multumesc pentru tot". Ce credeti ca imi raspunde bietul de el " Eu va multumesc ptr prezentarea facuta" Hilar, nu-i asa?

Intru la electrogardiograma, mi se pun ciudatele tentacule cu care te cupleaza la aparat si apare val vartej pe usa si sotul meu, vadit ingrijorat. Pe parcursul masuratorii diverse persoane intra pe usa si ies. Ce conteaza ca o femeie zace jumatate goala pe pat, aici nu esti fiinta, esti obiect de cercetare, asa ca nu se formalizeaza nimeni. Se incheie examinarea si dau sa ma extrag, cand brusc doctorita, femeie la o varsta onorabila, ma intreaba vizibil ingrijorata "doamna, dar unde va sunt pantofii?" Eu nu raspund imediat ptr ca nu imi dau seama de ce e contrariata. Apoi ii spun "Stiti, nu umblu pe strada fara pantofi, doar ca aveam tocuri stazi si ma simt cam nesigura sa merg in ei acum, asa ca sunt pe sala la colega mea.. Nu pare ca am lamurit-o si imi raspunde: „Cum spuneti dumneavoastra" .

Ies pe hol si ma asez sa imi astept randul cuminte la neurologie. Aici mi se spune ca mai e o persoana in fata mea. Eu am renuntat deja sa ma revolt asa ca nu-mi mai pasa cat astept. Proful a renuntat si a plecat acasa. Am ramas cu Razvan si colega mea Cornelia. Razvan sta postat in fata usii ca nu cumva cineva sa intre peste rand. Eu stau pe scaun cu Cornelia. Se opreste o salvare in fata usii si auzim o voce de femeie strigand la microfon "Brancardierul de socaree!!". Un nene, cred ca acelasi nene care m-a ajutat si pe mine, se prezinta la post cu o targa. Eu ma mir cu voce tare catre Cornelia de denumirea pe care o are slujba omului. Trebuie sa fie traumatizant sa te cheme "brancardierul de socare".

Intre timp e imbulzeala la usa de la neurologie. Un puscarias, avea catuse la maini, insotit de 3 polisti, astepta si el si vroia sa intre inaintea mea. Razvan, vizibil marcat de ce e cu mine, tipa la doctorita ca de ce sa intre puscariasul inainte. Puscariasul face un pas catre Razvan si ii arata catusele zicandu-i "Vrei sa mai astept?". Razvan cedeaza, puscariasul intra.

Eu oftez resemnata si ma reasez pe scaun. Razvan bombane invins. Un caine vagabond intra si el pe usa principala de la urgenta. Nimeni nu schiteaza nici un gest. Cei sanatosi zambesc in barba. Cainele e derutat, nu stie incotro sa o ia si intra la neurologie. Lui Razvan ii creste indignarea, va dati seama pana si cainele intra inaintea mea. Eu incep sa rad si imi spun " doamne in ce lume traim". Cainele iese apoi de la neurologie, cred ca i-au iesit analizele bine, si se indreapta agale catre alta sectie.

Nimeni nu schiteaza nici un gest sa-l alunge. In fata intrarii stateau la taifas 3 bodyguarzi.

Eu am ajuns tarziu in noapte acasa.