vineri, 28 mai 2010

I am in denial


Universul a luat-o la vale, ţara se ridică în picioare, elevii tropăie a protest, locurile de muncă au intrat la apă, angajatorii au primit apă la moară iar angajaţii nu ştiu dacă au bani ca să moară.

Şi totuşi, mie îmi miroase a primăvara. La ora 5 dimineaţa păsărelele cântă la fereastra mea larg deschisă. Frunzele copacilor mi-au îngropat fereastra şi vecinii de vizavi nu se mai zgâiesc la mine. Păşesc uşoară în fuste de vară, mă rotesc, halei-hap, şi rostuiesc o mie de trebuşoare până la apariţia lunii.

În tramvai îmi zâmbesc bluze înflorate, la tarabe florile şi fructele cântă şi încântă, şepcuţe şi pălării au invadat strada, iar eu croşetez planuri mii.

Nu mi-am pierdut minţile! Doar că nu mă mai uit la TV dar nici în portofel. Promit că o să învăţ să trăiesc cu necesarul minim şi o să supravieţuiesc.

4 comentarii:

  1. Buna Anne!!
    Credeam ca doar eu nu ma mai uit la TV si ca doar eu ma mai bucur de primavara cand totul e negru prin tara ....
    Multumesc pentru ceea ce scrii.
    Ionelia

    RăspundețiȘtergere
  2. Anne, cam asta imi pare si mie reteta: fata TV si fara cautat in portofel. Ce ramane pe langa asta e chiar viata noastra, pe care de cele mai multe ori nici nu o mai bagam in seama.

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Vlad, sunt onorata. Ce articol ati preluat?
    Este uimitor ca desi nu scriu pe acest blog de ceva timp, sunteti interesati de mine

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte frumos articolul l-am citit cu multa placere , emana optimism

    RăspundețiȘtergere